|
Alexei Mateevici Martir pentru Limba Noastră
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pânii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-s vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le-nşirate,
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slavă-n ceruri,
|
Să ne spue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării-n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea cât e de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
|
Alexei Mateevici este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi pe meleagurile mult încercatei
Basarabia. S-a născut pe 27 martie 1888 la Căinari, raionul Căușeni, Basarabia. Ca o coincidență, peste exact trei decenii, pe
27 martie 1918 Basarabia este prima provincie, răpită de ruși în 1812, care a decis reunirea cu patria mamă. Din păcate marele patriot n-a mai apucat să vadă acest vis împlinit deoarece a decedat pe 24 august 1917, Chişinău din cauza tifosului contactat pe rontul de război al armatei române unde se înrolase voluntar ca preot. A murit la aceeași vârstă prematură cu marele patriot (din Bucovina răpită de hasburgi în 1774)
Ciprian Porumbescu! Neamul n-a pierdut doar doi mari matrioți, ci și doi mari creatori de muzică și de literatură!
Alexei Mateevici este primul copil al preotului Mihail Mateevici, de prin părţile Sorocii, și al Nadejdei fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani. Ulterior părinţii se mută în satul Zaim unde Alexei învaţă la şcoala primară. Aici află de frumoasele basme, poveşti şi balade pe care le aude atât de la părinţii săi dar şi de la ţărani.
În 1897 este înscris la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină cu laude în 1902. Îşi urmează studiile la seminarul teologic. La numai 43 de ani tatăl său pleacă la cele veșnice.
În primele numere ale ziarului Basarabia din 1907 îi apar poeziile
Ţăranii, Eu cânt,
Ţara. Tot aici publică articolele
Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni şi
Din cântecele poporane ale Basarabiei.
În 1908, împreună cu alți tineri basarabeni, a înființat cercul Deșteptarea în care mai activau și
Daniel Ciugureanu, Ștefan Ciobanu,
Ștefan Berechet, Dimitrie Bogos, Simion Murafa,
Andrei Hodorogea și alții. Cercul Deșteptarea avea scop trezirea conștiinței naționale și reunificarea cu patria mamă,
România. După doi ani cercul a fost nevoit să-și suspende activitatea.
În 1910 intră ca student la Academia teologică din Kiev pe care a absolvit-o în 1914. În acei ani, conform unui coleg Mateevici trăia ca într-o beție a cititului. De asemenea, traduce mult din literatura rusă clasică și studiază trecutul istoric și cultural al popoarelor român și rus.
Publică în Kişineovkie eparhialinîe vedomosti studiul lingvistic Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti, articolele Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni, Bocetele funerare moldoveneşti.
În 1914 se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi și se întoarce la Chişinău. Este numit profesor suplinitor de greacă la seminarul din Chișinău unde chiar el învăţase.
În anul 1916 se înrolează ca preot militar în armata română. În acea vară scrie poeziile:
Văd prăbușirea, Cântec de leagăn, Basarabenilor,
Frunza nucului, Unora, s.a.
Pe 17 iulie în Cuvânt moldovenesc publică poezia
Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române!
Din 1994 aceasta este desemnată a fi textul Imnului Republicii Moldova.
Pe 24 August, bolnav de tifos exantematic, se stinge din viață la spitalul din Chișinău și este înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.
Imediat după moartea lui Alexei Mateevici, la comandă, în August 1917, Simion Murafa, Andrei Hodorogea și alții au fost uciși de către soldații ruși. De-a lungul timpului, mulți români au fost uciși după torturi inimaginabile!
În 1922 la Chişinău a fost inaugurat un monument dedicat cinstirii apostolilor Basarabeni, martiri ai Sfintei cauze naţionale!
Să nu uităm că din 1812 și până în prezent ocupantul rus și bolșevic rus a lichidat elita intelectuală a neamului românesc. A supus populația la înfometări repetate, a făcut transmutări ale românilor în regiuni sau republici sovietice precum Kazastan, Yakuția, Siberia,etc. Cei din ultimile două regiuni, în număr de sute de mii au avut statut de prizioneri supuși la muncă silnică infernală până la epuizare. Deoarece erau rău hrăniți și îmbrăcați (față de gerurile insuportabile chiar și pentru cei hrăniți și îmbrăcați corespunzător) în majoritatea lor au murit în câteva luni sau ani!
Locul milioanelor de români a fost luat de către ruși ucrainieni, ruteni, găgăuzi, calmuci, tătari, etc.
Românii din teritoriile răpite de către ruși au fost violați, batjocoriți și umiliți public, arși de vii sau răstigniți pe cruce chiar și după 1990! În timpul conflictului din Transnistria polițiștii au primit ordin de la Chișinău să nu folosească arme de foc, pentru a nu tensiona şi mai mult situaţia din zonă. De acest fapt au profitat unităţile paramilitare separatiste care au declanşat procesul de exterminare a românilor din zonă.
Spre exemplu, poliţistul Valentin Purice considerat fascist român
a fost torturat, schingiuit şi răstignit pe cruce.
Apoi a fost împuşcat mortal și pe faţă i-au ars steaua sovietică. Peste două zile corpul său a fost găsit în apele Nistrului. Avea două împuşcături în cap, mâinile şi picioarele găurite de cuie metalice.
Tot în 1991 rușii au plimbat mari patrioți, precum Ilie Ilașcu, într-o cușcă de fier în timp ce la București nesimțirea era maximă deoarece doar circa 50 de persoane demonstrau pe Kiseleff în fața Ambasadei Ruse!
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul
Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea încă din 1910 de la Academia din Kiev.
"Din vulcanul de erupție al revoluției a izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți, şi creațiile lui Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX, cântărețul înfocat al frumuseților limbii noastre. Cuget bogat, fire aleasă, el și-a consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa, dar pe care, cu toate acestea, nu i-a fost dat să-l pătrundă. De aici căutările lui chinuitoare, rătăcirile dureroase, care-și au explicația în izbitoarele contradicții ale epocii și în acele împrejurări specifice, în care el s-a format ca scriitor."
Monumentul dedicat cinstirii apostolilor Basarabeni, martiri ai Sfintei cauze naţionale a fost de asemenea supus prigoanei sau blasfemiilor rușilor! Fusese confecţionat dintr-o placă de piatră, aşezată în poziţie verticală, în care erau îngropate chipurile în basorelief de bronz ale celor trei eroi. Pe piedestal, în faţa basoreliefurilor, era aşezată figura de bronz al unui vultur. În partea superioară, monumentul înalt de 3 m era încununat cu Stema României, amplasată între două ramuri, una de stejar şi alta de laur, toate executate în bronz. Baza monumentului avea dimensiunile 4.35 x 1.92 m iar panoul de piatră avea dimensiunile de 2.75 x 3.00 x 0.60 m.
Sub chipurile de bronz ale eroilor erau săpate în piatră, inscripţiile: Simeon Murafa (24 Mai 1887 - 20 Aug 1917),
Pr. Alexei Mateevici (16 Mar 1888 - 13 Aug 1917), Andrei Hodorogea (Oct 1878 - 20 Aug 1917), stil vechi. Mai jos era inscripţia:
Apostolii Basarabeni, Martiri ai Sfintei Cauze Naţionale și Sculptor Ionescu-Varo, Bucureşti. Pe verso inscripţia:
Acest monument s-a ridicat de către Soc. „Mormintele Eroilor”, Comitetul central, Preş. I.P.S. mitropolit primat
Miron Cristea, în urma unei iniţiative a unui comitet din Chişinău, prezidat de dl.
Pan Halippa şi cu concursul comitetului regional Chişinău. Preşedinte: general de divizie I. Popovici şi al generalului de divizie I. Macri.
În urma anexării Basarabiei la Uniunea Sovietică, în 28 Iunie 1940, basoreliefurile în bronz ale lui Murafa şi Mateevici din Chişinău au fost salvate şi duse la Muzeul de Artă Naţională din Bucureşti. Din păcate monumentul de piatră a fost vandalizat și ulterior, în Dec 1962, demolat de ocupanţii sovietici simultan cu aruncarea în aer a clopotniţei catedralei.
În anul 2016 monumentul a fost restabilit și restaurat pe locul iniţial.
25 Oct 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|
