|
Borcan Semantică-Semnificație
Introduc acest subiect din motive de interes național și nu personale!Cuvântului
BOR poate al doilea ca importanță după cuvântul OM cuvânt sacru cel
mai important cuvânt al omenirii. Ambele cuvinte au fost create de către
anonimii din strămoșii
noștri geto-traco-daci (din sute de generații) care, peste 17 milenii, au fost stăpânii Regatului lui OM
și al lui Burebista din care mai păstrăm circa 1/10.
Datorită întâmplării de a avea două
manuscrise legate de Dobrești (pe care le-am și publicat în primăvara lui 2021),
am reușit să descoper ceva din predecesorii strămoși ai mei. Desigur doar cei
purtători ai numelui Borcan, din păcate nu și a celor din ramurile maternale!
Din păcate noi românii, majoritatea
analfabeți până la marele domnitor Alexandru Ioan Cuza, nu avem conștiința de a
păstra și a cunoaște istoria familiei, a rudelor,etc. Sper ca și acest subiect
să contribuie benefic pentru cititori. Cine n-are trecut nu este conștient de
ceea ce reprezintă și n-are rădăcini în pământul strămoșesc, din păcate
abandonat cu mare ușurință, superficialitate și egoism, de către milioane din ai
noștri nu din ai lor!
Dicţionarul Explicativ al Limbii
Române este plin de falsuri și falsificări comandate pe vocabularul celei mai
evoluate limbi ale OMenirii vocabular de circa 300000 de cuvine din care
explicate circa 80000 multe prin împrumuturi din limbile migratorilor care ne
înconjoară și care s-au infiltrat (în ultimul mileniu și jumătate) în spațiul
nostru ancestral.
La cuvântul Borcan
găsim că este atestat în scris în anul 1746. Este vorba de binecunoscutul vas
care este total neimportant față de multimilenarul nume de familie. Autorii, fac
imediat o trimitere la bulgarul буркан (burkan, pronunție) care vorbește tot
despre vas. Ca să fim manipulați ni se prezintă și cuvâtul unguresc borkancsó.
Nu se vede că la borcan este adăugat inutil sufixul csó similar cum au făcut-o
italienii la OM-ul nostru creind uOMo, adică omul lor! Iar
savanți lumii îi consideră părinții românei prin limba artificială latina
vorbită, de-a lungul timpului, doar de un număr restrâns de intelectuali. Dar și
italiana este o limbă artificială și oficială creată în ultimile secole fără de
care italienii din întreaga peninsulă nu s-ar înțelege deoarece vorbesc diverse
graiuri locale. Noi, românii, deși avem doar câteva dialecte sau regionalisme ne
înțelegem ușor cu orice chiar dacă nu știm ce înseamnă anumite cuvinte!
Deci, după autorii DEX-ului (care au lucrat în ultimul secol la "îmbunătățirea"
lui) vecinii noștri migratori necunoscuți cu circa un mileniu şi jumătate în
urmă, cu un vocabular rudimentar ne-au dezvoltat nouă limba! Nu mai vorbim că
s-au infiltrat prin teroare în spaţiu românesc locuit de peste 15 milenii de
neamul nostru. Ei n-au plătit, încă, nici măcar chiria lui Burebista!
La obiectul borcan
cunoscut, în DEX nu mai găsim nimic. Autorii dicționarelor explicative ale
limbii noastre dau repede fuga și se inspiră din dicționarele vecine care nici
nu existau ca neam cu un mileniu și jumătate înapoi. Nu este vorba doar de
superficialitate ci, mult mai grav, de minimalizare a tot ceea ce a creat cel
mai vechi popor din Europa care a răspândit cunoștiințele și cuvintele limbii pe
un spațiu inimaginabil pentru noi, inclusiv până în Tibet, India, etc.
La școală pe seama numelui Borcan
unii copii făceau glume (doar pe la spate!) care mă afectau. Odată mi-am supărat
rău părinții când i-am amenințat că-mi voi schimba numele. Nu mi-au aplicat
corecția obișnuită cu cureaua pe fundul gol! Pur și simplu i-am mâhnit profund
deoarece, deși nu știau să explice de ce trebuie să ținem la numele familiei, ei
aveau un cult nescris și neafișat de a respecta numele familial dar și prenumele
de botez puse copiilor!
Nici nu bănuiam ce nume valoros și-au
ales strămoșii mei când au adoptat numele de familie. Și trebuie spus că
majoritatea românilor n-a nume de familie mai vechi de două secole! Numai
boierii, feudalii,etc. aveau nume de familie multiseculare și aveau prin casă pe
pereți un arborea genealogic cu strămoșii din care se trăgeau și de care mai
aveau ceva date minimale!
Majoritatea dintre noi nu știm mai
nimic nici de bunici ce să mai vorbim de străbunici! De aceea nu avem forță
mentală în noi și preferăm superficialitatea!
Întâmplător, numele Borcan are peste
trei mii de ani vechime și poartă o încărcătură semantică deosebită. Borcan este
compus din cărămizile indivizibile (dacă le descompunem părțile nu mai au nici o
semnificație / semantică) Bor și Can. Prima
cărămida BOR este indivizibilă deoarece nu mai poate fi descompus
în cărămizi care să aibă o semnificație pentru noi.
Despre CAN nu vom insista. Are cel puțin două cuvinte în care
intră și care au semantici diferite, CANă și CANa - mecanismul ce permite
scurgerea lichidului dintr-un butoi sau putină. CAN provine de la CANă (și nu de
la CANa) prin renunțarea la vocala ultimă pentru "masculinizarea" numelui compus
Borcan!
Curios, BOR-ul din Borcan autorilor
DEX-ului nu le trezește nici o curiozitate deoarece ei se mulțumesc cu
cercetarea pe care ne-o prezintă de care am vorbit. Doar acest BOR pornește
aventura cunoașterii și cunoștințele la care au ajuns strămoșii noștri din
Regatul lui OM și al lui Burebista! Ce să ne mai mirăm dacă nu ne frapează
operațiile pe creier efectuate de aceștia acum circa șase milenii!
În vechime Steaua Polară
/ Steaua Nordului era reper de orientare pentru oameni și mai
ales pentru pentru călători precum păstorii cu turmele prin munţi sau în
transhumanță,etc.. Este vorba de oameniii care o vedeau pe cer, deci cei din
emisfera nordică. Ca şi Luna, Soarele, şi alte stele vizibile pentru om, această
stea a fost considerată ca fiind zeiţa / zeul BOR. De aici au apărut derivatele
precum:
1. Zeul BOReas
considerat de grecii antici ca locuind într-o peşteră din nordul Traciei;
2. BOReenii –
oameni care locuiau în nord;
3. HiperBOReienii –
oamenii din nordul cel mai îndepărtat. Pe atunci erau identificaţi cu poporul
din Carpaţi pe unde trecea o Țâţâna Lumii, axa care
străpunge imaginar cei doi poli ai pălumântui,etc. Pe atunci nu nu se
cunoșteau alte popoare nordice precum cele de astăzi,etc.
4. Aurorele BOReale
– legate de așa numite nopţi albe, mediatizate în ultimul timp
datorită dezvoltării turismului,etc.
Deşi în vechime cuvântul BOR avea o
altă semnificaţie, cuvântul ascundea implicit o semantică practică dată de o
metodă de identificare şi orientare către Nord, semnificaţie preluată de anumite
derivate actuale precum aurorele boreale.
În valea Timocului, Serbia, unde din
vechime locuiesc românii cuceriţi ulterior de sârbi, există un oraş multimilenar
numit exact BOR, care ține de o conştiinţă ancestrală a locuitorilor, legată de
zeitatea BOR. Acum mai sunt milioane de români în fosta Iugoslavie asupra cărora
continuă procesul de deznaționalizare. De la invazia sârbilor care le-au furat
pământurile, i-au ucis, i-au slavizat, și le-au interzis dreptul la limba
maternă chiar în biserică și școală! Scopul a fost evident slavizarea totală!
Dar românii încă mai rezistă și se vor elibera de acest jug!
În Cehia în Vest în triunghiul
graniţelor cu fostele RFG şi RDG există de asemenea o localitate BOR.
Ca o curiozitate chiar şi în
îndepărtatul Sudan, Africa de Nord, există o localitate BOR.
Dr. ing. Mircea Ţicleanu,
unul dintre cei mai de seamă geologi români Cercetătorul Principal grad 1
(preocupat și de civilizațiile umane și de enigmele din Regatul lui OM și al lui
Burebista, și nu numai) a găsit că denumirea
BORCAN era a unei comunități din Carpaţi de peste trei milenii.
Mulți istorici vorbesc cu ușurință de triburi din Carpați.
Pentru strămoșii noștri din Carpați, de acum trei milenii, tribul în
sensul binecunoscut era o fază existențială depășită cu multe milenii înainte.
Renumitul cercetător Gabriel
Gheorghe (care din păcate a pierdut o parte din viață în temnițele
regimului de ocupație sovietică ca și sute de mii dintre cei mai valoroși fii ai
neamului) a prezentat un articol pe numele de BORCAN, de care se leagă
un ritual străvechi cu înmormântare sau incinerare.
O persoană specială îndeplinea un ritual la înmormântarea
căpeteniilor! Acesta avea un vas / cană în care punea rășină și alte
ingrediente din care ieșea fum și miros cum iese din cădelnița unui preot unde
arde tămâia o rășină sfântă sau sfințită. În țările fără
brazi rășina / tămâia / smirna era la mare prețuire și adusă de negustori care
călătoreau precum Marco Polo! Ritualul era legat cumva și de
zeița BOR deoarece cel care era instruit ritual a primit numele de BORCAN.
În Dobrești, Argeș
(satul meu natal) există un deal căruia, din vremuri de mult uitate, localnicii
îi zic Dealul Borcanilor! Nimeni nu știe de ce-i zice așa și de
când. Curios este faptul că majoritatea celor locuiesc
acolo se numesc Ilinca! În Dobrești a existat doar o singură
familie cu numele de Borcan provenită din străbunicul meu Ion Borcan
(împroprietărit în urma legii date de marele
domnitor Alexandru Ioan Cuza. Acesta a stârnit cuibul de viespi ai grecotimii
fanariote, a boierilor fanarioți sau nu, ai călugărilor de la Atos și din toată
țara care stăpâneau pământul țării. În loc să slujească pe Dumnezeu, nu le păsa
de majoritatea românilor, fără pământ cu familii numeroase, care trăiau în
bordeie și erau obligați să muncească pe nimic pământul acestora! Nu numai cu
soția dar și cu copiii minori care ar fi trebuit să se joace dar mai mult să
învețe carte.)
Este posibil ca străbunicul să fi
locuit în Dealului Borcanilor înainte de a se muta pe locul casei natale! Pentru
a-l distinge mai ușor de alții cu numele Ion, probabil lui bunicul i-au adăugat
numele Borcan iar ulterior a fost legalizat ca nume de familie pe legea inițiată
tot de marele domnitor Alexandru Ioan Cuza dar implementată abia în 75 de ani de
domnie a regilor importați care au avut ca obiectiv trădarea Neamului Românesc
și servirea obiectivului pangermanic pe Balcani! De marele Cuza ne-am bătut joc,
l-am trădat, l-am exilat și i-am intrerzis să moară în pământul patriei sale
pentru care în nici șapte ani a făcut enorm ceea ce nici n-au visat timp de un
secol urmașii primului rege importat care l-a înlocuit!
În vechime dacă nu aveai
urmași era considerat un mare păcat. Nu se știa de ce unii nu au urmași
și dădeau totdeauna vina pe biata femeie care și așa făcea un mare sacrificiu
să-și părăsească zona natală și să se mute în zona soțului. Mai era o vorbă,
dacă o fată nu se mărita în satul său se zicea că n-a avut noroc. Sunt motive
multiple de nevoia de a fi aproape unii de alții. Dar cei care s-au căsătorit
secole de-a rândul local au ajuns sterili sau au constatat că sunt bolnavi,etc.
Acest fapt se datorează căsătoriilor între rude. Dacă ambii au o genă stricată,
urmașii o moștenesc. Animalele sălbatice știu instinctiv de acest risc și de
aceea leoaicele și regele lor își alungă fii masculi din familie. Nouă ne părea
rău de cei alungați, dar dacă n-o făceau se încurcau cu surorile sau mătușile
lor și deci era dezastru în timp. Viața fiind foarte grea, pentru supraviețuirea
clanului familial, trebuia ca o pereche să aibă copii mulți. Dar resursele
legate pe pământ precum hrana necesară și produsă pe suprafața familiei sau a
stăpânului care o lucra cu multiple familii fără pământ. De aceea, de nevoie
unii părăseau locul și se stabilea de regulă în locuri nelocuite și poate chiar
foarte departe. Astfel legătura cu părinții și rudele sale se pierdea pe vecie
deoarece fără mijloace de comunicare nu era timp de pierdut pentru vizite.
În tot spațiul românesc, sunt
zeci sau sute de familii cu numele de Borcan ! Este posibil ca
unii să-și aibe originea în Dobrești, Argeș
deoarece eu am aflat că un frate al străbunicului sau bunicului meu a plecat în
lume! Este o temă interesantă, dar cine să investigheze?
Similar se întâmplă și cu alte nume de familie, de locuri, de dealuri / munți,
de sate / comune, de animale,etc. La nici un popor nu se regăsește așa
ceva la scara ancestrală teritorială. La noi există un un
mecanism genetic care transmite acești algoritmi de fabricare nume de orice fel
inclusiv a orice cuvânt din vocabularul limbii cea mai evoluată de pe planetă.
Cum am spus deja, în sat numele de
familie Borcan este în prezent purtat numai de familia străbunicului meu
pe linie de tată, Ion I. Borcan.
Acesta apare, trecut în actele de împroprietărire de la 1864, cu peste 7 pogoane
ce erau din pământul moşiei Cantacuzino. Străbunicul era fiul lui
Ion al cărui tată era Sandu Borcan. Probabil Sandu
este o prescurtare de la prenumele milenar mai lung
Alexandru care a fost prescurtat mai întâi în Lixandru sau Lisandru și
apoi s-a înlăturat prefixul Li și consoana R!
Alexandru s-a răspândit rapid și mult în lume după ce a fost purtat de către
(a)românul Alexandru Macedon supranumit și Alexandru
cel Mare!
Azi în satul
Dobrești, Sandu este folosit doar
ca nume de familie! Dacă n-am greșit, aparţin
celei de-a şasea generaţie provenită în ordine inversă din tatăl meu Gheorghe,
Vasile, Ion, Ion, şi din Sandu primul cunoscut până în prezent
și atestat în acte în satul şi comuna Dobreşti, Argeş. Din păcate este
trist că numele legat de tatăl meu Gheorghe V. Borcan va dispare din satul
Dobrești! Poate situația va fi salvată de Ionuț N. Borcan al șaptelea ca
generație de urmași cunoscuți ca nume de Borcan.
După cum deja am spus
(legat de marele domnitor Alexandru Ioan Cuza care
a emis legea numelor de familie și a buletinului de identitate implementată cu
viteza melcului de regii importați care aveau alte preocupări și n-au făcut mai
nimic serios în circa 75 de ani nu în 7 ai lui Cuza!) până la începutul secolului 20 majoritatea românilor n-au avut nume de
familie!
La recesământul din 1840 în satul Dobreşti existau 53 de familii din care 28
cotate ca familii “de frunte”, 17 cotate “de mijloc” şi 8 familii cu văduve.
Printre cele 53 de familii din sat apar 3 familii cu numele de Borcan:
1. Familia Marin fiul lui Gheorghe Borcan cotată ca familie de frunte;
2. Familia Ion fiul lui Sandu Borcan cotată ca familie de mijloc;
3. Familia Radu fiul lui Matei Borcan cotată ca familie de mijloc.
Este cunoscut faptul că datorită greutăţilor vieţii de aici şi nu numai, unii
bărbaţi din familiile Borcan din satul meu au plecat undeva în lume rupând
complet legătura cu familia lor. Poate ei au contribuit la numele de familii Borcan sunt răspândite pe
întreg cuprinsul ţării, şi probabil pe tot cuprinsul spaţiului românesc
ancestral, şi nu numai.
Cărămida ancestrală BOR a fost utilizată (de către strămoșii
noștri anonimi din sute de generații) în construcţia unor toponime, nume de
familie, chimie, unelte, etc. Desigur că numai unele din aceste denumiri poartă
în sine sau a purtat substratul semantic originar legat indiscuabil de zeitatea
BOR / Steaua Polară / Steaua Nordului, etc.
1 Dec 2004, actualizări: 19 Feb 2021, 7 Iun 2022, 10
Noi 2023
Gheorghe [Gheorghe, Vasile, Ion, Ion, Sandu,] Borcan
|