| Cimitirul Vesel din Săpânța, Operă Unică pe Planetă
Cimitirul Vesel din
Săpânța este o operă de artă unică în lume, creație a celor din Regatul lui OM
și al lui Burebista. Fondatorul a avut ideea genială să reia filosofia
strămoșilor noștri geto-traco-daci care plângeau la Naștere și râdeau la Moartea
Omului ce se elibera de toate greutățile vieții! După renunțarea cu mare ușurință la religia
strămoșilor noi am început să considerăm moartea un eveniment trist. Mai mult
"răposatul obligă" familia să-i facă peste 10 pomeni foarte grele timp de șapte
ani după ce înmormântarea a ajuns foarte scumpă și majoritatea oamenilor abia
supraviețuiesc ! Cimitirul Vesel din Săpânța are crucile
colorate cu picturi ce vor să reprezinte, împreună cu versurile, în rezumat
viața și ocupația răposatului. Epitaful era făcut pe baza unei biografii pusă la
dispoziția de răposat cu ani înainte de a se muta aici! Este un muzeu în aer
liber și-o atracție turistică excepțională. Din 2009 este obiectivul
festivalului anual Drumul Lung spre Cimitirul Vesel.
În 1935 fondatorul Stan Ioan Pătraș
a creat prima cruce cu epitaf cu tot. Până azi sunt circa 800
confecționate din lemn de stejar, majoritatea fiind creații ale fondatorului
care a lucrat aici zeci de ani. Epitaful este hazliu și făcut de regulă pe baza
vieții și dorinței răposatului care-i aducea o biografie cu ceva ani înainte de
a se muta aici! În epitaf sunt greșeli și cuvinte arhaice ca să pară a fi compus
chiar de răposat și crează impresia că-i vorbește vizitatorului. Crucea și
epitaful de mai jos au fost confecționate când era în viață de către genialul
creator! Epitaful de pe Crucea lui Stan Ioan Pătraș
De cu tânăr copilaș
Io am fost Stan Ion Pătraș
Să mă ascultaț oameni buni
Ce voi spune nu-s minciuni
Câte zile am trăit |
Rău la nime n-am dorit
Dar bine cît-am putut
Orișicine mia cerut
Vai săraca lumea mea
Că greu am trăit în ea |
Epitaful Dedicat de Ginere Soacrei sale
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți |
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea |
Iată câteva imagini din acest Tezaur al OMenirii creat doar în Regatul în OM și
al lui Burebista care dăinuie de peste 17 milenii din care mai avem, din
păcate, circa 1/10 datorită egoismului, inconștienței și chiar a complicității
la trădarea conducătorilor a generațiilor din ultimile două milenii!
În afara cimitirului se află cea mai înaltă biserică de lemn din lume la Mânăstirea Săpânța-Peri
de fapt noua Mânăstire Peri creată după 1990 deoarece cealaltă se afla dincolo
de Tisa în teritorul ancestral românesc aflat azi la obrăznicăturile de tătari /
cazaci / ucrainieni. Lăsând la o parte consecințele foarte grave ale ocupației
hasburgice de la 1774-1775 (a mai multor teritorii ancestrale românești aflate azi în
Ucraina apărut la Trianon-1920 ca nou stat pe harta lumii) în perioada 1919-1920
trădătorii de la București au acceptat comenzile subterane ale falșilor aliați!
Noi am retras inexplicabil armata din acest teritoriu care a fost ocupat
imediat de către obrăznicăturile de unguri!
[Aceștia au
fost scutiți de despăgubiri de război către noi, au primit despăgubiri de la noi
pe false motive plus o bucată din Banatul istoric, zona Seghedin! O altă parte
și mai consistentă, Valea Timocului, Voievodina și Belgradul inclusiv, a fost
cadou pentru obrăznicăturile de sârbi, făcut de către falșii aliați înțeleși
subteran cu trădătorul Ferdinand (al doilea importat după unchiul său trădătorul
Carol I) și cățeii lui!]
Mai mult, la Trianon noi (prin
trădătorii trimiși de Ferdinand care anterior s-a înțeles cu falșii aliați)
n-am ridicat
absolut nici o pretenție asupra Maramureșului Istoric făcut cadou
Cehoslovaciei, noul stat de pe harta lumii care n-a stăpânit niciodată acest
teritoriu românesc!
[Localitatea
Peri (redenumită, de obrăznicăturile de tătari / cazaci / ucrainieni, cu Grushovo / Hrushovo, sh fiind ș-ul
nostru) este azi un oraș aflat în cealaltă parte de peste Tisa face parte din
Maramureș istoric de milenii teritoriu ancestral românesc. A avut o mânăstire și o biserică similară
(din piatră în 1391) distrusă
cu tunurile de către hasburgi spre finalul secolului 18 cum au distrus cu
tunurile sute de biserici din Ardeal!
Cum am spus, în 1920 la Trianon, prin lașitatea regelui Ferdinant și a camarilei lui
obediente, teritoriul a fost făcut cadou noului stat Cehoslovacia. Azi
teritoriul este deținut ilegal de către Ucraina aproape de trei ori mai mare
decât România de azi! Dar jumătate din
această țară necunoscută la 1920 sunt teritorii românești rapturi sovietice
făcute cadouri de către Stalin cu acordul celor doi excroci cu care a negociat
la Yalta în 1943, apoi trădarea handicapatului la 23 Aug 1944 și apoi
consfințite lui Stalin prin Tratatul de la Paris 1947! Stalin (de teama
recuperării Basarabiei și crezând că frații lor mai mici vor asculta de ruși)
le-au mai făcut cadou și cele trei județe de la Gurile Dunării dislocate din
Republica Socialistă Sovietică Moldova - Basarabia ! Dar din 1991
obrăznicăturile de tătari / cazaci / ucrainieni nu s-au sinchisit să le înapoieze
proprietarului multimilenar! Mai mult au desființat toate școlile
românești, puținele pe care le mai aveau cei circa un milion de români care n-au
nici un drept și vor să-i deznaționalizeze rapid comportamentul lor fiind mult
mai rău decât al rușilor! Ce se întâmplă azi în Ucraina este un fel
de pedeapsă divină pe care o primesc chiar prin cei ce i-au făcut cadouri
rapturile din teritoriile românești. La acest dezastru românii au primit sute de mii de refugiați, mame și copii!]
Mânăstirea Peri
era de secole în satul Peri de pe celălalt mal al Tisei pe care
după 1920 ucrainienii l-au denumit Grushovo / Hrushovo,
sh fiind ș-ul nostru.
Istoria ei începe în 13 august 1391, când a fost ridicată o biserică din piatră
de către nepoții lui Dragoș Vodă. De atunci, timp de 312 ani a fost sediul
Episcopiei Ortodoxe Române. Aici au avut reședința zeci de episcopi ortodocși ai
întregului Maramureş istoric de o parte și de alta a Tisei. Mânăstirea purta
hramul Sfântul Arhanghel Mihail. Acolo au fost traduse și copiate în română
pentru prima dată Psaltirea, Evanghelia, Legenda
duminicii, Codicele Voroțean și Faptele Apostolilor. Acolo a funcționat și o
scoală teologică, care forma viitori preoți sau cântăreți de strană.
În 1783 mânăstirea a fost distrusă de Imperiul Hasburgic care ocupase și
Bucovina, Zona Hotin,etc. Preotul Grigore Luţai a ţinut să contruiscă la noul Săpânța-Peri o mănăstire, o
reînviere a fostei mânăstiri. Locul a fost sfinţit în 1991 iar mânăstirea a fost
construită în perioada 1997 -2003. În prezent, mănăstirea găzduieşe şase
măicuţe. Locul este la un 1 km de Cimitirului Vesel de la Săpânța. Biserica mânăstirii este din stejar, în stil maramureșean și poartă tot hramul
inițial de Sfântul Arhanghel Mihail. Are o înălțime de 78 de metri, iar crucea,
înaltă de șapte metri are 430 kg și a fost placată inițial cu 8.5 kilograme de
aur! Crucea poate fi văzută de la o distanta de mai mulți km.
Este cea mai înaltă biserică din lemn și din lume care trebuie să intre în
Cartea Recordurilor alături de Cimitirul Vesel din Săpânța dacă încă n-au
intrat!
19 Apr 2022, 8
Noi 2023
Gheorghe Ghe. Borcan
Pe hartă este marcată Săpânța și Groșii marelui Dumitru Fărcaș
Biserica Mânăstirii Săpânța – noul Peri căci vechiul este la ucrainieni
|
|
|
Casa Memorială Stan Ioan Pătraș, fondatorul acestei Opere unicat
|
|
|
| Vedere frontală din Cimitirul Vesel din Săpânța |
|
|
| O parte din Cimitir și din biserică |
De sus, cimitirul și biserica lui |
|
|
|
|
| Interior Biserică Cimitir |
O latură exterioară a Biserici |
|
|
|
|
|
