|
Comportament de Creștini și de Unitate
Voi
da câteva exemple despre cum n-ar trebui să ne comportăm față de cei din jurul
nostru, din cătunul nostru (blocul nostru, azi la oraș) sau din comunitatea
locală. Voi da cazuri cunoscute, oarecum pe viu de mine, din satul meu natal pe
care l-am părăsit la 14 ani!
Jertfele strămoșilor noștri doar
numai în ultimile două războaie au fost milioane iar azi noi generațiile
apatride călcăm pe ele fără pic de remușcare! Nu ne pasă doar de Egoismul
nostru, ce Neam, ce Țară, ce-au făcut pentru noi este argumentul majorității!
Marele Președintele SUA John Fitzgerald Kennedy a fost printre
puținii președinți SUA care n-a acceptat rolul de cățeluș al marilor rechini
care doreau războaie,etc. De aceea a fost repede asasinat! După câțiva ani a
fost asasinat Robert fratele său la un pas de a deveni al doilea
președinte SUA al familiei! Făceau parte dintr-o familie de irlandezi
puternici și fideli țării! În al doilea război pierduse pe primul fiu pilot și
era să-l piardă și pe John comandant de vas care, prin curajul și judecata
limpede, și-a salvat echipajul din dezastru,etc.! După circa 30 de ani unicul
fiu al lui John numit tot John și-a anunțat candidatura la președenția SUA! Era
foarte puternic, instruit, șarmant, era și pilot și avea toate șansele ca
"bizonii" (unii emigranți români îl folosesc pentru americani din cauze
evidente. Îmi pare rău că folosesc acest cuvânt pentru nobilele animale ale
preriilor, circa 100 milioane, extirpate în două secole chiar și la distracția
unor inconștienți care beți și cu pușca lăsau zeci de bizoni morți pe câmpie) să
nu mai aleagă un cățeluș! Dar el cu soția și altă persoană s-a prăbușit în ocean
cu avionul personal! Tatăl său a spus celebrul aforism patriotic care nu l-a
spus nici un om pe o asemenea funcție, cu atât mai mult al unei superputeri care
s-a convertit într-un imperiu deghizat care încearcă să subjuge popoarele pentru
marii rechinii internaționali! Iată-l: Nu întreba ce face țara pentru
tine ci ce faci tu pentru ea!
Soțul tânăr plecau pe front să-și
apere țara (în primul război, datorită trădătorilor conduși de primul importat
în 1866, cu baioneta contra super obuzierelor germane de 305 mm în diametru care
trăgeau de la circa 15 km) iar acasă lăsau copiii și soția fără bani, mălai și
lemne pentru o perioadă mai mare!
Cunosc cazuri când le-au murit toți copiii de
foame, frig sau de boli. Gândiți-vă ce chinuri a îndurat biata mamă a lor
să-și
vadă copiii chinuindu-se și să moară în fața ei. În plus, ea zilnic se gândea și
la
soțul ei care ar putea să nu se mai întoarcă, ar putea s-o lase neajutorată cu
copiii
lor! Jertfa dobreștenilor a afectat sute de vieți. Doar pe o rază de 200 metri
de
casa mea părintească au fost jertfe umane trei tați și doi copii!
Pe monumentele ridicate după primul război nu sunt toate numele. Iată cele trei cazuri cutremurătoare legate de
cei din cătunul meu.
1.Familia Ioana (Vârtejaru,
?1905- 1997) Ion Țuca (1904-) din cătunul nostru avea doi
copii când în 1941 nenea Ion a trebuit să plece pe front.
I-a lăsat cu câteva kilograme de mălai! Când el își apăra țara cu viața,
acasă i-au murit ambii copii iar ulterior n-au mai avut copii! A luptat
pentru recuperarea pământurilor strămoșești răpite de sovietici (ruși) în urma
ultimatumului din Iunie 1940 și a trădării derbedeului de Carol II și a
camarilei de cățeluși din jurul lui! Acesta a dat ordin ca Armata Română să se
retragă de la Nistru fără să tragă un foc! La fel a făcut cârdășie cu dementul
de Hitler (înțeles Stalin, încă din 1939, pe România și nu numai) și-a cedat,
fără un foc, la unguri Ardealul de Nord și la bulgari Cadrilaterul! Ca urmare
cârdășia cu dementul a continuat-o handicapatul de fiu al
preacinstitei Elena (soția sa de formă căci el a trăit și-a fost condus de
amanta sa Elena Wolf-Lupescu)! Mareșalul în împrejurările dezastruoase, pe 6 Sep
1940, l-a forțat pe trădătorul Carol II să abdice dar a făcut greșala să-l păstreze
pe handicapat în loc să-l exileze cu golanul de tată oficial! Rezultatul acestei
greșeli este trădarea de la 23 Aug 1944 și consecințele dezastruase care au tras
țara cu 50 ani înapoi dacă nu cu un secol!
Ion
Țuca a fost rănit în luptă pe 29 sep 1941. În 1996 am făcut adrese la
arhive și MAN care n-au putut să-mi spună dacă a fost lăsat la vatră sau a
continuat războiul. Eu știu c-a fost decorat și-a luptat și în Munții Tatra la
eliberarea Cehoslovaciei. Obrăznicăturile de cehi beau bere la cârciumă în timp
ce circa 15 mii de români și-au dat viața la eliberarea lor. Lângă Praga există un cimitir de 11000
de
români. Singurul aspect este, că spre deosebire de cimitirele de la noi cu eroi,
acela
este foarte bine îngrijit! Dar ce contează dacă nu te mai întorci la familia ta
sau
dacă acasă ți-au murit copiii de foame și de frig! După 1990 nenea Ion n-a avut
îndemnizație de război. Țața Ioana a muncit la CAP care i-a luat pământul n-a
avut mizeria de pensie dată de trădători ceapiștilor! Familia dacă mai avea două
pogoane
de pământ. Ca să supraviețuiască, munceau cu ziua și pe la alții. După 1989
soții
Ioana și Ion Țuca n-a mai trăit decât câțiva ani și n-a primit îndemnizația de
mizerie (față de cea a ilegaliștilor cominterniști trădători de țară precum
zâmbatul de Saul Brukner) de la Asociația Veteranilor de
Război. Ca batjocora la adresa acestei mame eroine să fie
maximă, după moartea soțului primește o îndemnizație de urmaș de veteran de
război de nici de 8000 lei vechi ! În 1996 salariul mediu era de 321169 lei
adică de 32
RON! Cu o sumă similară au rămas uitați și mulți
membri CAP care n-au mai avut energia să schimbe ceva! Aceasta s-a întâmplat
după ce lii s-a luat totul și zeci de ani au muncit pe mai nimic în CAP
de unde statul le lua porumbul și grâul la prețuri derizorii! În
pompoasa
Lege nr.44/1994 vedeți de ce sunt în stare stârpiturile
care după 1989 au revenit la conducerea țării și a neamului.
În 1996 am încercat să-i
determin pe cei din MAN să-i refacă pensia de urmaș de veteran. N-am
reușit
să-i refac dosarul în vederea schimbării aceste sume mizerabile cu care au fost
umiliți foarte mulți români care o primeau de nevoie! Țața Ioana a murit anii următori la
vârsta de circa 95 de ani de chinuri, suferințe, traume și batjocoră! Fiind
foarte tare și optimistă după tot ce-a îndurat, a plecat cu greu din această lume nesimțită, egoistă și mizerabilă ce se laudă a fi
creștină!
Când legile țării sunt făcute, de trădători sau de
facoceri,
instituția Primăriei împreună cu Biserica trebuie să ajute pe consătenii
disperați. Dacă
primăria n-are venituri să colecteze ceva de la fiecare
sătean
mai înstărit;
2. Ileana Țuca și-a crescut singură pe cei doi fii
Costică și Ion deoarece soțul a căzut
pentru țară în al doilea război mondial. Deși diferență mare cu nenea Ion am
stat mult de vorbă dar n-am putut aborda subiectul cu tatăl său deoarece pe
atunci nu prea eram conștient. În plus nu cred că știa prea multe deoarece biata
lui mamă nu știa nici ea prea multe despre perioada de război și nu cred c-a
primit scrisori, iar dacă a primit erau cenzurate de șefii soldatului;
3. Veta Budrigă a crescut singură o fată și pe Vasile (4 Mar
1942-7 Apr 1999) căci
soțul n-a mai venit din al doilea război. Vasile nu și-a cunoscut tatăl și nici
tatăl nu și-a văzut fiul și nici nu știu dacă știa de nașterea lui! Sora lui
Vasile (căreia i-am uitat
numele căci l-am pronunțat rar și apoi nu l-am mai pronunțat de peste 1/2 secol)
nu cred c-a făcut nici măcar patru clase, 7 fiind atunci deja obligatorii! Vasile
(cu 8 ani mai mare ca mine) a intrat primul la Facultatea de
Istorie, Universitatea București!
Ca să ajungă la examen a mers pe jos circa 20 km până la Gara Călinești!
După licență a fost reținut ca asistent! Dar aici s-a luptat cu resturile unei
găști antiromânești care acaparase facultatea (și mai toate importante din toată
țara) încă de pe vremea regimului Ana Pauker & co. instalat după trădarea
handicapatului! Această gașcă a început să se refacă după 1972 când a început să
crească caracatița care a preluat țara după Lovitura Antiromânească din Dec
1989! De aceea a fost obstrucționat în avansarea sa spre gradul de
profesor pe care-l merita pe deplin. Mai ales după 1989 când gașca unei
bulbucate (ajunsă consilieră la Cotroceni la ? fostul amant) a preluat
facultatea și-a determinat pe foarte mulți profesori să părăsească (prea ușor
din lașitate) facultatea! Vasile a fost lăsat fără salariu deși avea patru fete
acasă, toate licențiate în diverse domenii! A rămas doar conferențiar / lector la Facultatea de
Istorie din Universitatea București. Imediat după 1989, văzând pe mâna cui a
încăput țara și dezastrul în care va ajunge, a scris și publicat nu ușor (căci
majoritatea presei era cu trădătorii) câteva articole în presă printre care și
Cine nu Iubește Istoria Poporului Român în Săptămânalul Europa
scos de Ilie Neacșu terfelit peste tot inclusiv de majoritatea românilor
inconștienți, apatrizi și chiar complici (inconștienți și lași) la dezastrul
țării! Ciudat, Vasile moare într-o operație pe rinichi obișnuită făcută la
renumitul Spital Fundeni unde l-am operat și pe tata în 1992 la 80 de ani după
care a mai putut trăi 11 ani până în 2003! De Vasile mă leagă o poveste hazlie!
Nu mai vorbisem cu Vasile de circa 15 ani! Viitorul academician Solomon Marcus
m-a invitat pe mine și pe doctorandă de-a sa (cu care stătea de vorbă la
intrarea în Facultatea de Matematică când treceam sperând să nu mă vadă)
la o cofetărie de pe Calea Victoriei vizavi de Casa Centrală a Armatei!
Profesorul a comandat doar pentru noi (el ținea regim) prăjituri și două sucuri
la cutie care a observat că nu puteau fi desfăcute decât cu un cuțit pe care
salariata nu-l avea! Cerea salariatei și nouă și zicea că-i trebuie un briceag!
În acel moment intră un domn, cu celebra geantă, care aude și ne dă briceagul
său pe care orice țăran dar și unii care-au părăsit satul îl poartă permanent cu
ei! Am râs, le-am făcut cunoștiință și-am vorbit de probabilitatea aproape zero
de a ne întâlni toți patru din care două mari personalități! Mai ales că sunt
singurul licențiat, cu masterat (în care mi-a fost și aici profesor) care-am
refuzat invitația profesorului de a face doctoratul! Iar circa 10 ani își
întreba doctoranzii lui de mine și-mi transmitea mesaje prin doctoranzi lui
colegi și în institut! Cu toate acestea nu știu câți din doctorii săi au
contribuit decisiv la trei performanțe unice în Informatica din România și câți
sunt în Istoria Informaticii din România lucrare munumentală inițiată de
regretatul Marin Vlada care a proiectat 6 volume și a publicat 5 în perioada
2017-2021 până la dispariția sa prematură din Sep 2021! (Vezi V5, pag. 503-514)!
Familia Anghelina avea patru copii, doi băieți și două fete. Erau foarte
săraci, aveau câteva găini și uneori o căpriță sau două. Pentru a putea să-și
întrețină copiii uneori ambii părinți plecau să lucreze la pădure prin zona
muntoasă. De multe ori se întâmpla ca să treacă mai mult de o lună-două și să nu poată reveni acasă!
Cei trei copii
rămâneau singuri în grija lui Nicu, băiatul mai mare care avea 11-12 ani! Nu
știu
cum supraviețuiau căci nu aveau prea multe provizii care să le ajungă până la
întoarcerea părinților! Trăiau cu murături și mămăligă dar și mălaiul se
termina! Pe atunci nu mă gândeam, simțeam instinctiv ceva, dar nu-mi dădeam seama ce presiune trăia Nicu ca să le dea ceva de mâncare
și
să nu moară de foame. Era în clasă cu mine dar numai
la
învățat nu-i era gândul. Nici noi colegii și nici măcar profesorii nu le
cunoșteam
situația dramatică și uneori ne comportam nesăbuiți cu Nicu!
Stătea la circa un km de mine și când mergeam la școală îl strigam și
deseori mergeam împreună. De două - trei ori pe săptămână aveam o bucată de
pâine în traistă peste caiete și cărți! Din instinct n-o mai păstram pentru mai
târziu,
o rupeam în două și-o mâncam pe drum!
O comunitate sau o țară care se revendică plină de creștini care-și lasă copiii
să moară de foame, frig și boli și nu face nimic nu are nimic sfânt și va plăti
mai
devreme sau mai târziu!
Ca un epilog,
toți patru copii Anghelina au supraviețuit și-au plecat departe de sat unde
și-au întemeiat familiile lor. Nicu a fost tractorist și-a muncit tot departe de
sat. Dar tot timpul a avut grijă de căsuța părintească iar după
pensionare s-a retras la locul nașterii, a renovat-o foarte frumos că s-ar
bucura și părinții săi din cer. Acum 10 ani, în Iunie lui 2013, noi am pierdut-o și
pe mama care a plecat la tata după ce 10 ani a mai stat să aibe grijă de truda
lor să nu se năruie prea devreme și mai ales sub ochii ei! Am văzut-o ultima dată în Aprilie 2011,
n-am putut-o conduce la locul de odihna veșnică și încă n-am ajuns acolo să-i
cer iertare că n-am făcut nimic pentru ea! Dar a
condus-o Nicu cel de sus, care stătea, în costum frumos, singur într-o parte! A
venit acasă, a mers cu cortegiul la slujba de la biserică și-a revenit acasă la
pomana dată la câțiva vecini sau care au mai putut reveni! Sora mea
mai mică s-a tot întrebat cine este acel domn unde trebuia să fiu eu! Oare, să-și fi amintit
Nicu de pâinea frământată de mama care uneori i-a mai amăgit
foamea perpetuă (de care a avut parte împreună cu surorile și fratele său)?
Internatul Școlii Gimnaziale din satul Dobrești, com. Dobrești,
Argeș
(comuna are și satul Furești cu școală de patru clase)! În anul școlar 1951-1952, directorul Școlii
împreună cu câțiva
profesori și cetățeni, cu conștiință dar și adevărați creștini,
au pus în funcțiune un internat cu cantină
pentru elevii nevoiași care făceau zilnic 5-10 km din satele vecine! Unele sate
precum Lențea și Moșteni-Greci țineau de comunele vecine Negrești respectiv
Boțești dar elevii ar fi făcut distanță dublă până la școala gimnazială din
centrul comunelor! Spre exemplu în primul an de internat
aici au locuit și-au mâncat la cantina
școlii 43 de elevi! Erau foarte săraci
și veneau pe jos din satele vecine de la circa 5-7 km! Veneau
încălțați, îmbrăcați ca vai de ei și de multe ori flămânzi! Gândiți-vă cum era
pe ploaie, zăpadă, vânt! Pentru cei care veneau pe șosea era cum era dar elevii
din Lențea veneau peste dealuri! Școala
din Dobrești a înțeles și i-a primit inclusiv la internat! Nu știu ca pe atunci
să mai fi fost în toată țara o școală sătească cu internat! Cum a fost posibil? Cu circa o
jumătate de secol înainte Preotul, Învățătorul și Directorul Ioan Dumitrăchescu
mare patriot care a pus în practică ideile lui Spiru Haret (preluate de la Mihai
Eminescu) a cumpărat un lot școlar unde elevii practicau ce învățau la lecțiile
de Botanică, Legumicultură, Pomicultură și nu numai! Pe o parte s-a amenajat o
grădină de zarzavat iar pe rest se cultiva porumb, fasole, dovleci,etc! De pe acest teren veneau o
parte din produsele necesare cantinei. Tot datorită acestui teren dar și a
cantinei, școala creștea câțiva porci tot pentru cantină! Restul de necesar se
cumpăra cu banii din contribuția părinților dar și de mai sus prin burse (în
primul an de internat, 23 de câte 82.20 lei) , îmbrăcăminte și încălțăminte! Din păcate
internatul n-a funcționat prea mult timp căci la noi ce este bun nu rezistă și
alții nu-l iau de exemplu! Cred că o
cantină trebuie să fie în toate școlile de pe cuprinsul țării! Chiar dacă va
trebui să hrănească doar câțiva copii care se culcă și se scoală flămânzi! Din
păcate azi, sunt cu milioanele și ar
trebui
să crească sănătoși și viguroși ca să asigure viitorul neamului și al țării.
Noi avem la temelie jertfa supremă a zeci de milioane de strămoși fără de care n-am mai
fi
sau am vorbi o altă limbă. Fără această jertfă poate n-am mai fi vorbit română cea mai evoluată limbă a popoarelor
lumii de care nu suntem conștienți și-o agresăm zilnic televizat sau pe
internet!
Iarna cu căprița în casă! În cătunul nostru trăia o familie
care n-a avut copii și care supraviețuia cu laptele a
dou-trei căprițe. Cel ce păștea caprele (dimineața și apoi
după amiază) aducea și o spinare de găteje din pădure! Ultimul soț care a rămas
singur a mai oprit doar cu o căpriță! Toată vara
căra
lemne pentru foc cu spinarea când se ducea să-și hrănească căprița. Ultima iarnă
a
rămas fără hrană la căpriță (vara se fac snopi de crengi cu frunze ce se pun la
uscat și apoi în pod sau la adăpost de ploaie și zăpadă) dar și fără lemne de foc!
A ars și șopronul căpriței. Ca urmare căprița trăia în unica cameră a lui!
Astfel se
încălzească și se rugau să moară împreună! Doar o vecină mai îndepărtată mai
venea să-i aducă ceva de mâncare dar avea și aceasta greutățile ei! Această
femeie avea inimă mare de adevărat OM și creștin! Oare de ce nu ajutau și
ceilalți așa săraci cum erau tot nu era în nevoia acestui om cu căprița lui!
Nenea Codin, din cătunul nostru
a fost unul din cei mai vrednici din
sat! Dar era și bețivul satului, ce muncea ziua bea seara până cădea! A avut
nevastă și două fete care trăiau în teroare permanentă după ce venea acasă beat!
Spre
uimirea mea de copil când era treaz avea un suflet mai bun decât al multora
dintre noi. Aproape toți din cătun de la mic la mare avea teamă de el. Dintre
copii mie nu mi-erea teamă de el nici când era beat! Nu știu de ce, chiar stătea
de vorbă cu mine când ne întâlneam! După circa 15 ani l-a părăsit soția și
ultima fică care au fost luate de fica cea mare acasă la ea. Datorită tatălui
meu a reușit să termine o școală nou înființată de laborante tocmai la Brăila!
Imediat a primit un post într-o bază de recepție cereale! Era foarte cuminte,
frumoasă și isteață! S-a căsătorit cu un om licențiat și foarte bun căci
părinții lui au aflat cine este tatăl și nici n-au vrut să audă de această
căsătorie! Și-au făcut casă nouă și o gospodărie înfloritoare, cum puțini au!
Ca urmare nenea Codin a rămas zeci de ani singur dar mai rău a fost la bătrânețe. Situația
lui s-a
agravat după ce, pe la 70 ani, fiind plecat pe Vlașca cu căruța cu boi, s-a dezechilibrat din
căruță
și-a trecut roata peste picioarele lui! Au urmat luni de chinuri, a vândut boii
și
căruța, și a mai rezistat câțiva ani așa. Încă săpa cu hârlețul o grădină mare care
ar
dezarma pe orice om singur și cu picioarele care nu mai erau ale lui! Totuși, de
voie de nevoie, trebuia s-o sape și s-o
cultive cu porumb, dovleci fasole,etc. Dar scadența se apropia și energia sa se epuiza!
A început să-și
pună
pe foc magaziile din curte construite când era tânăr! După ce le-a terminat a început să taie și din temeliile
și
chiar din scheletul casei unde stătuse circa 80 de ani și risca să cadă pe el! Se pare c-a fost agresat în copilărie de mama lui și de un frate mai
mare care nu i-au dat mare lucru la căsătorie locuind pe terenul soției unde a
fost ajutat să construiască casa! Unii și chiar vecini au profitat de viciul acestuia care, Ceva din copilăria sa l-a făcut să aibe un comportament
agresiv și reprobabil. Filosofia de viață ne-o prezenta când
venea acasă pe câteva cărări: ce e omul pe pământ, hutui groapa-n
gur să-i hut! Poate că dacă ar fi fost ajutat și n-ar fi profitat
unii de el dându-i băutură contra munca depusă la ei,etc, nu și-ar fi
destrămat
familia, n-ar fi ajuns să se încălzească cu temelia casei!
Familia de profesori Teodora și Vasile Grădinaru. Au educat cu
dragoste și conștiinciozitate generații de copii ai dobreștenilor
din care unii
au
ajuns personalități naționale! Circa două decenii au locuit într-o casă în care
apa de ploaie le curgea prin tavan în casă, după ce trecea de acoperișul
uzat de bătrânețe! Ambii soți au pierdut totul
în
însângerata Basarabie, mâna noastră retezată încă de imperiul de la răsărit! Au
venit pe meleagurile noastre cărora le-au dat energia cunoștiințelor pentru care
s-au
pregătit! Dobreștenii cu primărie cu tot trebuiau să se
gândească și să găsească o formă prin care să le repare urgent acoperișul, să le
zugrăvească casa ca să vină destinși la orele în care le învățau copii!
Dar n-au făcut-o din prea multul creștinism și patriotism cu care ne tot lăudăm!
Aveau copii pe Eugenia și Mihai care probabil se întrebau deseori de le le curge
apa în pat! După circa 20 de ani și-au cumpărat o bucată de pământ și-au reușit
să-și construiasă o casă rezonabilă unde au putut trăi omenește circa 30 ani!
Ambii copii au plecat la Craiova unde și-au luat licența și s-au stabilit
definitiv acolo venind rar pe la părinții lor! Eugenia
Toate cele povestite mai sus sunt din viața reală! Ele vorbesc despre
comportamentul nostru, despre faptele noastre, ale comunității locale
care se agregă la comunitatea numită Neam și Țară sau Națiunea Română dacă mai
suntem și nu am ajuns o adunătură amorfă, apatridă! Din păcate, noi
generațiile din ultimile patru decenii am amanetat, pe nimic, viitorul a cel puțin șapte
generații!
De credincioși ce suntem, în ziua de Crăciun 1989 am dansat, pe melodie și
ritm de Lambada, când românul nostru era ciuruit cu sute de gloanțe! Imediat am
pupat în Curteni, indivizi fără scrupule, precum bulibașa de Chirnogi acompaniat
de cel de Tărtășești, pe apropiați fie și ideologic de grupul Ana Pauker, Walter
Roman, Saul Brucner (alias Brucan),etc. După trădarea de la 23 Aug 1944
handicapatului (transformat în erou național pe care din ce în ce mai mulți au
început să-l pupe în Curteni) acest grup au acaparat România și au contribuit la
distrugerea a sute de mii din elita neamului! Locurile și funcțiile lor au fost
preluate de aceștia și gașca lor! Ana Pauker&co. au decis că poetul nostru
național,
nu este cel mai mare patriot al neamului, Mihail Eminescu (de la a cărui
asasinare se împlinesc azi 134 ani) cenzurat și interzis!
Ne-au impus pe un NeicaNimeni numit Alexandru
Toma,
credinciosul sau necredinciosul!
Fără să știm și să învățăm ceva, după cacialmaua numită Revoluție
în loc de Lovitura Antiromânească din Decembrie 1989, pentru
românul nostru ciuruit cu sute de gloanțe am folosit deseori cuvântul ceașcă!
Vor trece secole ca să apară
încă
unul de valoarea lui care să facă atâtea lucruri mari pentru România care era
respectată în toată lumea! Chiar dacă inițial, în tinerețea inconștientă, a trădat
chiar țara!
Dar a învățat și a revenit pe direcția bună în care și-a servit țara cu toată
energia și
pentru aceasta a plătit cu viața!
Avem multe exemple de mari patrioți
asasinați (sau exilați pe pământ străin de către trădătorii transformați în
patrioți) precum Burebista (cel mai mare regea al Neamului
Românesc care a fondat cel mai mare regat din Europa și din toate timpurile),
Vlad Țepeș,
Petru Cercel, Mihai Viteazul, familia Brâncoveanu,
Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza,
Mihail Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu,
Generalul Gheorghe Băgulescu, Mareșalul Ion Antonescu,etc.
Adevărații trădători au trăit mult, le-am dat de toate, îi adulăm și umplem cărțile de istorie cu falsuri pe care le îngurgităm.
15 Iun 2022, 6 Dec 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|