Flora și Fauna
Flora județului se compune din peste 2000
de specii de plante de tip submediteranean, pontic, balcanic și balcano-dacic.
Fauna este de asemenea variată având în vedere și existența pădurilor.
Vegetația
sălbatică și cea cultivată de om estea cea specifică zonelor de deal. Perdele de
păduri amestecate în proporții diferite în funcție de loc și de cum s-a defrișat
în ultimii 25-50 ani: stejar, gârniță, fag, carpen, mesteacăn, plop, frasin,
arțar, tei, etc. Pe malurile apelor curgătoare cresc sălcii, anini,etc. Printre
copaci și în vecinătatea acestora cresc sporadic alunul, zmeurișul, murul,
măceșul, cornul, porumbarul, socul, merișorul, castanul comestibil sau nu, nucul
sălbatic, mărul sălbatic, părul sălbatic, cireșul sălbatic, zarzărul/corcodușul
sălbatic,etc. Prin pajiști, fânețuri, vecinătatea copacilor, cresc fragii și
căpșunii sălbatici precum și ciupercile sălbatice de tot felul din care unele
comestibile (ghebe care sunt uscate la soare pentru iarnă, mitărci, spurcaciu,
bureți lăptoși, ciupercile de ploaie).
Defrişarea iraţională a pădurilor are
multiple efecte asupra solului, climei, tipurilor de vegetaţie, faunei,etc.,
conducând chiar la dispariția multor specii de plante și animale sălbatice.
Fauna sălbatică este cea din zona de
deal și depinde în mare măsură de tipul de pădure care mai există încă. Cum
există un biosistem și un lanț trofic care tinde mereu să fie în echilibru,
dispariția unei specii de vegetație absolut necesară pentru o specie de animal
poate conduce la dispariția din acel areal nu numai a acestui animal (care fie
dispare complet, lucru foarte grav, fie pleacă spre altă zonă unde încearcă să
supraviețuiască) ci și a altor specii care supraviețuiesc ierarhic pe seama
speciei de sub ea.
Spre exemplu mistreții se hrănesc în
bună parte, de toamna și până pe la mijlociul primăverii cu jirul și ghinda
căzută pe pământ. Dacă acest tip de hrană se împuținează (prin dispariția
fagilor și stejarilor) atunci aceștia dau iama prin grădinile localnicilor, care
fie îi împușcă legal sau ilegal fie îi alungă în mod repetat până pleacă din
zonă. Dar pe baza mistreților, și nu numai, trăiesc lupii și urșii care fie vor
mânca mai multe căprioare (periclitundu-le populația) fie vor părăsi zona sau
vor muri de foame. Toate acestea vor conduce la dispariția a câtorva specii mari
care au supraviețuit zeci de milenii și care au rolul lor în echilibrul
biosistemului. Pe lângă rolul de echilibru, aceste specii fac ca România să fie
printre puținele țări din Europa în care omul/turistul se mai poate bucura la
vederea ursului, lupului, caprelor negre de pe crestele munților, căprioarelor,
cerbilor și ciutelor, mistreților, râsului, vulpii, jderului, bursucului, etc.
Omul a trăit mii de ani în armonie cu natura, cu animalele, cu păsările,etc.
Peste tot în lume, natura, animalele, păsările, și multe specii de pești,
rechini, balene, foci, morse,etc. sunt în pericol. În ultimile două secole, omul
modern, prin acțiunile lui inconștiente sau dictate de lăcomie, a contribuit la
dispariția a mii de specii de animale și de plante!
Tăierea fără discernământ a pădurilor
din Amazonia, din celelalte jungle, și de peste tot. Efectul se răsfrânge asupra
oxigenului necesar omului și vieții, asupra climei, deșertificarea planetei,etc.
În ultimii patru decenii românii s-au
năpustit asupra pădurilor retrocedate sau nu. Pădurile nu trebuiau
să fie retrocedate! Printre multiplele roluri, pădurea are și
rolul de temporizare a căderii apei (din ploile torențiale) pe sol încât acesta
s-o poată prelua și să nu se formeze rapid, și la suprafață, pârâiașe de
scurgere pe tot locul. Dacă o pădure dispare brusc în zona de deal (nu mai
vorbesc de munte) un pârâu de la circa 20 km în aval, de numai doi metri și cu o
albie de circa 20 metri, se poate umple brusc pe toată albia și poate să-și
extindă albia la sute de metri lățime distrugând case, locuri cu pomi sau
plante,etc. Se văd acum la televizor cum în anumite zone oamenii pierd totul de
câteva ori pe an. Plâng inutil, ajung la exasperare, nu mai au bani și resurse
de supraviețuire, îi prinde iarna în câmp căci guvernanții au alte trebuiri. Pe
lângă inundații, rădăcinile copacilor care nu mai sunt mor, nu mai susțin solul
iar dealul sau muntele o ia la vale peste casele sau grădinile de livezi ale
oamenilor! Ne-am făcut-o cu mâna noastră!
În concluzie trebuie să stopăm
tăierea irațională a pădurilor țării, să refacem rapid zonele despădurite, și să
avem grije de natură, plante, animale, de apa pe care o bem și de aerul pe
care-l respirăm!
Istoric
Prima atestare documentară a
localității se dovedește a fi din 8 mai 1549 când Mircea-Vodă confirma lui Radu
și alții din Peșteana de Vulcan, stăpânire peste partea lor de moșie din
Bujorăști și anume, pentru Matca Lupoaiei, pe care o doreau să o alipească de
Piscupești, hotar cu Strâmba și Brădetu. La cele mai multe localități din tara ,
se crede ca numele a fost dat de numele primului locuitor, zis si moș, de la
care s-au tras urmașii.
Gorjul reprezintă o străveche vatră
de istorie, primele dovezi ale existenţei şi activităţii strămoșilor noștri
geto-traco-daci de peste 17 milenii, după cum atestă descoperirile arheologice
din zona Dănciuleşti, Baia de Fier (Peştera Muierilor şi Peştera Pârcălabului),
Boroşteni (Peştera Cioarei), Curteana, Săcelu, Târgu-Cărbuneşti, Urdari.
Numeroase descoperiri arheologice, printre care cele de la Vierşani-Jupâneşti,
Schela-Gornăcelu, Băleşti-Scoarţa, Săuleşti, Vârtop-Ciuperceni, Preajba, atestă
existenţa unei intense activităţi economice înainte de Epoca Fierului.
Cetăţile şi aşezările geto-dacice de
la Polovragi, Socu-Bărbăteşti, Stoina dovedesc că strămoşii noştri se bazau pe
bogăţiile solului şi subsolului şi erau conștienți de importanţa strategică a
regiunii.
În Gorj, Litovoi a început lupta
pentru independenţă voievodul împotriva Regatului Maghiar, în 1277, iar
voievozii Basarabii au început construirea unei salbe de mănăstiri la Tismana,
Vişina, Polovragi, Crasna, centre culturale şi bastioane de apărare a credinţei
ortodoxe.
Mihai
Viteazu a avut sprijinul unor gorjeni în lupta pentru reunificare a celor
trei ţări româneşti la 1600. În Gorj a început lupta împotriva
fanarioţilor, dominației turcești şi austriece (care în perioada 1718-1739
cucerise Oltenia). Aceasta va culmina cu revoluţia lui Tudor
Vladimirescu (1821) şi va fi continuată de
Revoluţia de la 1848 de Gheorghe Magheru, Christian Tell,
Popa Şapcă.
În timpul războiului ruso-româno-turc
din 1877-1878, gorjenii au luptat și au dat jertfa țării.
Este de remarcat eroismul luptei
locuitorilor din zona Târgu-Jiu sub conducerea generalului Ion Dragalina, în
octombrie 1916, în bătălia de la Jiu, când s-a înregistrat prima respingere a
ofensivei germane. Aici şi-a dovedit dragostea de neam și țară tânăra
Ecaterina Teodoroiu care a căzut prizioneră dar a scăpat căzând ulterior în
luptele de la Mărășești.
Ciupercenii se înscriu în contextul
zonei vecine Tărgului Jiu și în contextul Gorjului. Astfel, putem spune că,
datorită condițiilor geo-climatice, faunei și florei localitatea a fost locuită
din ce mai vechi timpuri,din paleolitic. Prezența
Bisericii de Lemn care datează de la 1737, deja monument istoric, ne arată
că zona a fost locuită de o
comunitate unită care a contribuit la ridicarea bisericii ca parte absolut necesară
în viața lor de la naștere, botez, nuntă și până la înmormântare.
Despre strămoșii
ciupercenilor
Ca unitate administrativă datează din
anul 1864 când marele domnitor
Alexandru Ioan Cuza a "destituit" vechiul parlament care se opunea prin
toate mijloacele la reformele necesare ca aerul pentru procesul de modernizare a
noului stat România cu pilonii de la 1859. A început cu reformele pentru
îmbunătățirea vieții a milioanelor de români analfabeți cei mai mulți locuind în
bordee. Majoritatea nu aveau pământ și animale, erau clăcași/șerbi pe moșiile
boierilor și ale mânăstirilor care se preocupau serios, după cum se vede, de
cele practice de pe pământ lăsând-o mai moale cu cele din ceruri. Deși toți
cereau capul premierului său Mihail Kogălniceanu l-a apărat cu îndârjire maximă.
Împreună cu el și cu un grup mic de patrioți (susținuți până la trădarea din
1866 de armată, copii de boieri sau cu strămoși domnitori, care nu s-au mai
comportat ca părinții lor) au legiferat și implementat marile reforme. Acestea
au fost baza modernizării rapide a noului stat premiză a recuperării altor
teritorii aflate sub cizma imperiilor vecine! Dacă Cuza n-ar fi fost trădat și
înlăturat după șapte ani de domnie chiar el ar fi eliberat unele teritorii
românești! După ce-au eșuat câteva atentate de asasinare a acestuia au asasinat
pe ministrul de interne Barbu Catargiu. Marile puteri care nu doriseră și nu
vedeau cu ochi buni apariția unei Românii puternice la gurile Dunării s-au
implicat în aceste acțiuni amenințând permanent dezmembrarea României prin
intervenția armatelor lor!
Chiar și pentru necunoscători, este
clar că nici locuitorii satelor componente comunei Ciuperceni nu făceau excepție
de la starea generală mai ales dacă avem în vedere anul de înființare ca unitate
administrativă. Stăpân absolut al zonei era cel care deținea pământul. Ceilalți
depindeau de mila acestuia fiind obligați să muncească tot anul doar pentru
hrana de mizerie, insuficietă, pentru familia sa. Nu întâmplător s-a ridicat
haiducul
Iancu Jianu Wiki /
Iancu
Jianu. Este singurul haiduc boier care ar fi putut să ducă o viață de huzur.
De el ascultau alți haiduci pe o zonă mare din Oltenia și chiar Muntenia. L-a
sprijinit și pe domnul Tudor prin al cărui sacrificiul au fost înlăturate
domniile fanariote și au creat premizele unirii din 1859!
De-a lungul timpului ciupercenii au
contribuit la apărarea țării, au dat jertfa lor dintre tinerii care nu s-au mai
întors acasă la părinții lor, la soție, la copii. Dovadă sunt câteva monumente
și troițele dedicate și legate doar de jertfelor din ultimii 150 de ani! În
trecut strămoșii noștri nu avea timp și nici conștiința de a ridica monumente
rezistente la intemperii. Cel mult ridicau o cruce de lemn pe mormânt s-au
într-un loc simbolic. Unii mai înstăriți ridicau o troiță adăpost pe ploaie,
vânt viscol!
Neamul nostru fiind cel mai vechi din
Europa, având cea mai evoluată limbă dintre limbile cunoscute și vorbite de
popoarele OM-enirii, are un mecanism ancestral de a da nume la orice loc, apă,
deal, munte, nume la animalele sale domestice,etc. La numele unei localități noi
care într-un fel sau altul au o legătură precum originea celor care au
înființat-o adaugă o componentă spre amintirea veșnică chiar dacă lumea locului,
în majorintate, nici n-a știut-o sau a uitat-o.
Pe tot cuprinsul a ceea ce ne-a mai
rămas (circa 10%) din Regatul lui OM dar și al lui Burebista găsim sate sau
comune care poartă în nume Ciuperceni. Iată câteva:
1. Ciuperceni, sat
și comună în jud. Teleorman unde s-a descoperit vestigii umane
de acum peste 1.5 milioane de ani, locuri cu asemenea vestigii fiind foarte
puține în toată lumea!
2. Ciupercenii de Olteț,
com. Alimpești, Gorj, diametral opusă către Nord-Est și lângă râul Olteț.
3. Ciupercenii Vechi,
sat înglobat în orașul Calafat, Dolj.
4. Ciupercenii Noi,
com. Dolj.
5. Ciuperceni, com.
Agriș, Satu Mare.
6. Ciuperceni, com. Botiz,
Satu Mare.
Este mai mult ca probabil ca,
localitățile cu Ciuperceni din Gorj și Dolj să fie întemeiate de strămoși comuni
din com. Ciuperceni, Gorj sau din com. Ciuperceni de Teleorman ambele care au o
vechime locuită foarte mare!
Proclamația de la Padeș 1821
Proclamația de la Padeș a fost
rostită prima dată de către domnul Tudor la Tismana unde a fost sființită
împreună cu oastea sa de panduri care își propusese să elibereze țara de
fanarioți și de turci dar și un nivel de trai decent pentru majoritatea
românilor oropsiți care erau analfabeți, n-aveau pământ și vite, și care erau la
domnia bunului plac a boierului zonei sau a mânăstirii proprietara locului.
Proclamația de la Padeș / Tismana
repezintă un document programatic al mișcării conduse de Tudor Vladimirescu,
adresat către tot „norodul omenesc” din Țara Românească, și care cuprinde o
serie de revendicări, printre care erau împărțirea pământurilor boierilor și
mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și
slobozenie.
Cătră tot norodul omenesc din Bucureşti şi din celelalte oraşe şi sate ale Ţării
Româneşti, multă sănătate!
Fraților locuitori ai Țării
Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina
răul cu rău! Șarpele cand îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca
să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui.
Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele
bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele
din noi? Până cand să le fim robi? Veniti dar, fraților, cu toții, cu rău să
pierdem pe cei răi, ca sa ne fie nouă bine!
Daca răul nu este primit lui
Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că
bun este Dumnezeu şi ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu
se face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face!
Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia
s-au făcut, după ce au lipsit întunericul!
Veichiul lui Dumnezău, prea
puternicul nostru împărat, voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim
bine. Dar nu ne lasă răul ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre! Veniţi dar,
fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Şi să
aleagă căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noștri și cu
noi dinpreună vor lucra binele, precum ne sunt făgăduiți.
Nu vă leneviți, ci siliți dă
veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea
arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți
auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și
ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei
acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe
obrazele noastre nu s-au uscat. Și iar să știți că nimenea dintre noi nu este
slobod ...să se atingă macar de un graunți, de binele sau de casa vreunui
neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și
averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora
nu vor urma nouă - precum sunt făgăduiți - numai al acelora să să ia pentru
folosul de obște!
Proclamația de la Izlaz, 1848
Proclamația de la Islaz este
programul adoptat la 9 iunie 1848 de mișcarea revoluționară din Țara Românească
după citirea sa de către Ion Heliade Rădulescu. La 11 iunie, sub presiunea
maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu este nevoit să accepte termenii
proclamației și să recunoască guvernul revoluționar provizoriu. Proclamația a
avut forma și valoarea unui act constituțional. Între cele 22 de prevederi ale
sale se remarcă:
1. Independența administrativă și
legislativă;
2. Separația puterilor în stat;
3. Egalitatea drepturilor politice
pentru toți cetățenii majori și sănătoși;
4. Alegerea unui domn pe cinci ani,
care să răspundă juridic de actele sale;
5. Reducerea listei civile a
domnitorului la strictul necesar;
6. Emanciparea clăcașilor prin
împroprietărire și desființarea acestei practici seculare de înrobire a omului;
7. Asigurarea unui minim necesar de
instrucțiune/școală gratuită pentru toți cetățenii;
8. Crearea gărzii naționale, o formă
mascată de Armata națională care nu mai exista de la prima domnie fanariotă.
Localitatea Islaz (azi în județul
Teleorman, atunci în județul Romanați) era un mic port pe Dunăre cu oarecare
însemnătate comercială, care, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele,
Giurgiu și Calafat, nu era sub controlul direct al turcilor. Islazul a fost ales
de
Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească pentru
că atât comandantul companiei de dorobanți care avea sub pază portul și
frontiera (căpitan Nicolae Pleșoianu) cât și șeful administrației erau de partea
revoluționarilor. Bălcescu justifică alegerea Islazului astfel: „La Islaz, cum
nici prin gând nu i-ar trece lui Vodă Bibescu, vornicului Vilar sau agăi Manu,
așa ca să nu ne pună piedici”.
Din Gorj s-au ridicat mari personalități.
Printre acestea din Ciuperceni a apărut un matematician, cercetător principal
grad 2, informaticianul Gigi Răuț! Acesta cu un moldovean,
matematicianul și informaticianul Costel Ungureanu, au fondat
încă din 1994 o firmă de top din România! Este firma
Prosoft++ care
are beneficiari din toată țara! În firmă se aplică permanent cele mai noi
produse și inovații din domeniul informaticii! Gigi Răuț a fost
repartizat și a lucrat în Institutul Național pentru Cercetare și
Dezvoltare în Informatică - ICI,
cel mai mare institut din țară unde a condus un laborator de circa 30 de
salariați!
Îi mulțumesc lui Gigi Răuț!
Fără ajutorul său în momente de cumpănă eu n-aș mai fi creat această pagină și
n-aș fi ajuns în această fază a Destinului!
8 Aug 2022, 20 Noi 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
