Cristian Moisescu

Arhitect Cristian Moisescu

Arhitect Cristian Moisescu

(Măneciu Pământeni, Măneciu, Prahova 14 Aug 1935–30 Mai 2010 București)

Se odihnește veșnic în pământul natal alături de părinții săi.

       Familia Cristian și Ema Moisescu o au pe Cristina de circa 55 ani, născută și crescută în perioada conducerii Șantierului Curții Domnești din Târgoviște unde au locuit peste 10 ani.

        Cristian Moisescu s-a născut într-o familie de intelectuali și de patrioți cu origini într-o zonă specială și nepoluată din Prahova. Chiar dacă s-a născut, a copilărit, s-a școlit și a trăit cea mai mare parte din viață în București, Cristian Moisescu a dorit și a fost înmormântat în satul natal al părinților și rudelor sale, probabil alături de părinții săi. A fost înmormântat, pe 1 Iun 2010, la Biserica Adormirea Maicii Domnului cu un sobor de preoți și personalități care i-au adus un ultim omagiu și care și-au luat rămas bun de la o mare personalitate a epocii sale!
        Cristian Moisescu s-a născut în familia preotului Gheorghe Moisescu, profesor de istoria Bisericii Române la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, fost reprezentant la Viena al Patriarhiei Române. Din amintirile mele părinții au avut cel puțin trei copii, un frate Valentin (? inginer și Director în Ministerul Transporturilor) și o soră Dr. Irina Moisescu Mateju (1942-1991) cea mai mică dintre toți!
       (Gheorghe Moisescu s-a născut pe 25 martie 1906 în Măneciu Pământeni, jud. Prahova. A fost profesor la Școala de cântăreți din București, 1930-1940, redactor al revistei Biserica Ortodoxă Română, 1936-1949, asistent 1942, conferentiar, 1949 și profesor (1950) la catedra de Istoria Bisericii Romane de la Facultatea de Teologie (din 1948 Institut) din Bucuresti. A fost detasat ca preot la parohia ortodoxa romana din Viena (1960-1974). A trecut la cele vesnice pe 20 septembrie 1974 in Engelberg - Elvetia. Printre altele, Gheorghe Moisescu a fost un apropiat al Patriarhului Justinian Marina, 1948 și 1977)
        Ca urmare Cristian Moisescu s-a apropiat, și ulterior prin profesia de arhitect, de istoria poporului român, de cultura şi arta bisericească, devenind un apreciat cercetător al arhitecturii vechi bisericeşti încă din tinereţe.
       După terminarea Institutului de Arhitectură Ion Mincu, București, în 1961, s-a angajat la tânăra (1952 - 1977) Direcție a Monumentelor Istorice din București - DMI. Aceasta avea ca obiectiv protejarea, conservarea și restaurarea monumentelor istorice din toată țara. Relativ foarte repede, DMI i-a încredințat conducerea şantierului de restaurare al prestigioasei Curţii Domneşti din Târgovişte oraș comparat de unii cu Florența italiană! Peste 10 ani a condus acest șantier pe ale cărui ruine a călcat în 1968 Președintele Franței, Charles de Gaulle.
        DMI i-a repartizat ca secund în gestiunea șantierului pe Gheorghe V. Borcan din Dobrești, Argeș care anterior participase pe șantierul Bisericii Densuși, Hațeg și apoi pe șantierul de restaurare a Complexului Mânăstirea Cozia, datorat marelui voievod Mircea cel Bătrân.
         Nu după mult timp, perioada 1965-1970 și simultan cu sarcina de mai sus, DMI l-a desemnat la coordonarea şantierelor de restaurare din Muntenia şi Oltenia. Printre șantierele avute simultan cu cel din Târgoviște s-a aflat și restaurarea Bisericii Mânăstirii Călui construită de frații Buzești care au fost generalii lui Mihai Viteazu în perioada înfăptuirii măreței și primei reunificări a o parte din regatul celui mai mare rege al nostru, Burebista. Cu muncitorii de pe șantierul Curții Domnești din Târgoviște a participat la mutarea unor monumente istorice din Insula Ada Kaleh (înghițită de lacul de acumulare) în Insula Șimian pentru a continua lucrările la Hidrocentrala Porțile de Fier realizată în cooperare România cu fosta Iugoslavie!

        Din 1973, Cristian Moisescu a fost Șeful Direcției de Cercetare din DMI. A participat la conducerea Secretariatului de Stat pentru Culte, Ministerului Culturii şi Cultelor, Muzeului Naţional de Istorie. A făcut parte din Comitetul Naţional Român al forului internaţional pentru monumente istorice - ICOMOS, Centrul Internaţional pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale - ICCROM, precum şi din Comisia Naţională Română legată de forumul UNESCO. Astfel s-a afirmat nu numai ca un competent profesionist şi conducător al restaurării monumentelor istorice din România, ci şi ca un cunoscut cercetător în domeniu.
       Roadele a cinci decenii de cercetări asupra mărturiilor arhitectonice inestimabile ale civilizaţiei româneşti s-au concretizat în numeroase comunicări ştiinţifice, studii, lucrări monografice şi de sinteză, în frunte cu Arhitectura românească veche şi Arhitectura epocii lui Matei Basarab, care rămân contribuţii fundamentale la cunoaşterea istoricului construcţiilor noastre medievale şi, în mod deosebit, al evoluţiei arhitecturii bisericeşti din Ţările Române.
        Cunoștiințele acumulate au fost puse în valoare de Cristian Moisescu şi ca profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti, în cadrul cursului de Istorie a civilizaţiei creştine româneşti şi universale.
         Cristian Moisescu va rămâne un nume de referinţă în domeniul cercetării, restaurării şi punerii în valoare a monumentelor istorice şi de artă de pe pământul românesc.

        Iată cele mai importante evenimente legate de arhitectul Cristian Moisescu:
        1. Șeful șantierului Curtea Domnească din Târgoviște pe care la condus peste 10 ani până prin 1972;
        2. 1965-1970, Șeful DMI pe șantierele din Muntenia și Oltenia;
        3. 1973-1978, Director Tehnic în DMI;
        4. 1978-1990, Consilier în Ministerul Culturii;
        5. 1990-1994, Director în Ministerul Cultelor;
        6. 1994-1997, Director / Director General în Ministerul Culturii;
     7. 1970-1971, Specializare în Italia la ICCROM - Centrul UNESCO și la Facultatea de Arhitectură din Universitatea Roma;
        8. 1977, Devine Doctor în Arhitectură;
       9. 1974-1997, Membru, Secretar și Vicepreședinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (? fosta DMI căreia i s-a tot schimbat denumirea din orgoliul prostesc al unora care se dau mari pe nimicuri);
    10. 1974 - 1990, Secretar al Comitetului Național Român ICOMOS - UNESCO;
       11. 1996-1998, Membru în Consiliul de Conducere ICCROM;
       12. 1994-1998, Membru al Comisiei Nationale UNESCO;
      13. Din 1997 este Cercetător Principal grad 1 la Muzeul de Istorie al României și Conferențiar la Facultatea de Teologie din Universitatea București. Predă cursul Istoria Civilizației Creștine Românești și Universale.

         Cristian Moisescu a stat peste 10 ani în Târgoviște ca Șef al Șantierului de Restaurare a Curții Domnești. Cu acest prilej a cercetat principalele monunmente istorice din Târgoviște și din Dâmbovița menționate în cărțile sale din care cităm:
        1. Curtea Domnească din Târgoviște, Cristian Moisescu,  Ed. Meridiane, București, 1965;
        2. Biserica Stelea, Tărgoviște, Cristian Moisescu;
     3. Târgoviștea și Monumentele Sale, Nicolae Stoicescu, Cristian Moisescu,  Ed. Litera, București, 1976;
      4. Putna, Cristian Moisescu, Maria Ana Musicescu, Adriana Sirli;
    5. Târgoviște Monumente Istorice și de Artă, Cristian Moisescu, 1979;
       6. Arhitectura Românească Veche, Cristian Moisescu, V1 și V2, 2001;
      7. Arhitectura Epocii lui Matei Basarab, Cristian Moisescu, Ed. Meridiane, două vol., 2002, 2003.

27 Ian 2022, 21 Noi 2023   Gheorghe Ghe. Borcan