Dumitru Fărcaș, Un OM coborât din CER pentru OaMeni

Dumitru Fărcaș, Un OM coborât din CER pentru OaMeni

Dumitru Fărcaș, Un OM coborât din CER pentru OaMeni

(12 Mai 1938, Groși, MM, 7 Aug 2018, Cluj, înmormântat în grădina casei din Groși,MM)

Harta Săpânța - Groși

Imagini de la dezvelirea monumentului din grădina Groși, MM

Imagini de la colindul anual din Dec la mormântul Groși, MM

Biografie și Amintiri Dumitru Fărcaș

       De curând am găsit un videoclip despre un colind inedit care are loc în fiecare an (Dec 2018) de români adevărați care-și respectă marile valori. Similar este și sărbătoarea anuală de la Țebea (a doua duminică din Sep cu excepții) dedicată Crăișorului Munților – Avram Iancu!
       Acest fel de colind este o premieră la noi și chiar pe planetă. Unicat este și Cimitirului Săpânța creat cu Ideea de a încifra în cimitir esențialul ce ține de Religia Dacilor Liberi și Nemuritori care plângeau la Naștere și Râdeau la Moarte.
       Colindul este la mormântul, unicului pe planetă, genialului Dumitru Fărcaș. Acesta a lăsat ca ultimă dorință a sa să fie îngropat în grădina casei sale din Groși, Maramureș, colțișorul lui de Rai din viața pământeană. Acesta face parte din Raiul cel mare care este România pe care a iubit-o ca nimeni altul. Acest Rai a fost numit Grădina Maicii Domnului de către chiar Papa Ioan Paul al II-lea polonezul care la origine era român dar n-a putut s-o spună public niciodată din multiple motive! Nu întâmplător a sărutat pământul la coborârea din avion pentru unica vizită de trei zile, 7-9 Mai 1999. A pășit pe bucățica infimă, circa 1/10, din pământul sacru care ne-a mai rămas din patria străbună întemeiată de către Burebista, cel mai mare rege al românilor.
       Dumitru Fărcaș a reluat după 2000 de ani obiceiul strămoșilor noștri, dacii liberi și nemuritori! Desigur acest obicei a fost păstrat până azi într-o comună din munți care n-a avut niciodată și n-are cimitir! Este vorba de Ceru-Băcăinți, Alba de la poalele Munților Metaliferi și alcătuită din 10 sate. Din păcate toate satele sunt pe cale de dispariție datorită înconștienței celor de peste 18 ani din generațiile ultimilor patru decenii! Aici mai trăiesc urmașii moților (singurii din Transilvania) care au luptat, la 1848-1849, sub comanda Crăișorului Munților, marele patriot Avram Iancu ștergând o parte infimă din rușinea și umilința îndurată inexplicabil circa un mileniu de ardeleni!
       Curios din această comună face parte și un alt sat numit Groși situat la ceva distanță de Groșii din Maramureș ai lui Dumitru Fărcaș! În această comună morții sunt înmormântați în grădinile de pe dealuri, în apropierea caselor lucru firesc pentru acești moți-daci care se simt mai aproape de cei trecuți în neființă, iar pentru ei moartea este o simplă mutare "pe deal" nu în Rai sau Iad după ce-am abandonat religia sănătoasă a strămoșilor daci și am adoptat o religie care ne-a făcut slabi față de cei din restul lumii care o acceptă mai mult formal dar se conduc în mintea lor după alte principii agresive, posesive!
       Vor trece câteva secole, pentru ca Dumitru Fărcaș să fie eventual egalat de nimeni de pe planetă, iar dacă se va ridica cineva la înălțimea sa acesta va fi tot român din aceeași zonă a Dacilor Liberi și Nemuritori! Mă refer atât la mânuirea instrumentului cât și la talentul Divin de compozitor de muzică. Ai impresia că muzica lui coboară direct din Cer!
       Dar izvorul ei a erupt din fibra acestui neam care dăinuiește de peste 15 milenii, fiind cel mai vechi neam din Europa. Restul, în majoritatea lor sunt migratori pripășiți și infiltrați în ultimul mileniu și jumătate în regatul lui Burebista cel mai mare regat din Europa pe care urmașii au fost incapabili să-l apere și să-l păstreze! Cei infiltrați, vecini și chiar nevecini, deși n-au plătit nici măcar chiria lui Burebista, ne sfidează, ne tratează ca pe slugi. Românii ce-au mai supraviețuit sub stăpânirea lor n-au absoltut nici un drept, afară de cel de a dispărea după pământul pe care migratorii încă se cred stăpâni!
       Muzica lui Dumitru Fărcaș, cântata doar de el la taragot, poate fi folosită ca terapie pentru anumite categorii de pacienți!
       În prezent are un urmaș foarte talentat și cu personalitate șarmantă, de dac autentic, pe Dumitru Dobrican, tot din Maramureș unde se află un izvor nesecat de talente autentice dar și de figuri estraordinar de frumoase cum nu găsești nicăieri în lume în așa mare procent!
       Dumitru Fărcaș s-a născut pe 12 mai 1938 la Groși, Maramureș, și ne-a părăsit pe 7 august 2018, la Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu, Cluj-Napoca. A primit numeroase premii în țară și în străinătate. Cel mai mare premiu i-a fost acordat de împăratul Japoniei! Japonezii au făcut și un TEST cu el, i-au cântat o melodie de-a lor iar marele Dumitru Fărcaș a reprodus-o imediat pe taragotul său care a avut o mare aventură, fiindu-i furat, etc.

O întâmplare de la Muzeul Satului din 4 Iunie 1989

       În prima Duminică din Iunie, în fiecare an aici se sărbătorește Ziua Maramureșenilor! Nu știam de existența unei astfel de serbări de suflet și desigur memorabilă pentru oricine participă la ea măcar odată! Am participat datorită lui Marinică Andreica (Lipău, SM, colegi în institutul ICI, ajuns profesor universitar ASE). Ca de obicei, conștient de obiectivele sale din viață, Marinică a plecat după spectacolul care a ținut circa două ore.
       Dar eu (încă după instinct și simțuri) m-am lipit de un grup restrâns care s-a deplasat pe o terasă a unei clădiri din vecinătate unde până noaptea târziu a fost "crăpelniță" udată cu palincă! Termenul l-am împrumutat de la o prefesoară prea infatuată!
      Cel mai tare a fost faptul că atmosfera a fost întreținută de inepuizabilul Dumitru Fărcaș. De fiecare dată, când cineva din grup pleca la tren, Dumitru Fărcaș cu taragotul în fruntea lor îi conducea până la ieșire. Desigur că și noi ne simțeam și-i însoțeam sau mai degrabă ne urmam comandantul care se impusee în mintea fiecăruia! Printre alte personalități care au participat aici amintesc pe poetul Ioan Alexandru și pe cântăreața maramureșeancă Titiana Mihali, o voce de aur, care din păcate a plecat la cer de foarte tânără! Eu am fost intrusul foarte timid pe care regretatul Ioan Alexandru încerca să-l facă să deschidă mai mult gura și să contribuie cu ceva la atmosferă!
       Cu ocazia acestui eveniment am scris oarecum primul reportaj pe care l-am dat unei persoane obligată să-l facă dar care n-a participat. Nu mi-a spus și i l-a dat lui Narcis Zărnescu de la Săptămâna care l-a făcut praf. A preluat din el fraze și și-a publicat propriul articol Câtu-I Maramureșu…, în Săptămâna nr.23 din 9 Iunie 1989. La sfârșit amintește de prezența mea: "Le mulțumim tuturor pentru această zi minunată! Nu-i vom uita nici pe Aurelia Florea, nici pe Gheorghe Borcan care nu de puține ori ne-au luminat cu răbdare, lămurindu-ne uimirile și răspunzând la prea multele noastre întrebări".
       Sunt falsuri grosolane căci trebuia să participe și n-a avut cum să-mi pună întrebări. Am aflat de existența lui după articolul încropit ca să arate șefilor săi Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor c-a muncit și el! Cu toate acestea este prima referință despre mine în presa Română! Începând din 1990 am publicat zeci de articole iar alte zeci n-au avut curajul să le publice nici Adrian Păunescu,  Corneliu Vadim Tudor și nici Ilie Neacșu care mi-au publicat fiecare câteva!
       Revin la premiul japonez înmânat de împărat lui Dumitru Fărcaș. Există încă un român,generalul Gheorghe Băgulescu, care a fost răsplătit de către împăratul Japoniei. Pentru servicii eminente aduse în relaţiile bilaterale, Împăratul Japoniei, Hirohito i-a decernat în 1939 înaltul ordin Tezaurul Sacru, clasa a III-a.  Mai mult, a fost singurul străin primit în rândurile Academiei Naţionale a Japoniei, impenetrabilă. Generalul Gheorghe Băgulescu, în timp ce era atașat militar la Tokyo a scris o carte publicată în 1937 (în franceză și engleză), în trei volume și intitulată Suflet Japonez. A fost tradusă rapid în alte limbi (română în 1939, japoneză în 1943) și a devenit un bestseller în Japonia și în întreaga lume! Niciun scriitor străin și niciun scriitor japonez nu a reușit să surprindă mai bine comportamentul și cultura japonezilor!
       Printre puținele cărți citite, pe la 30 de ani, am avut norocul să citesc această carte foarte rară în țară și alte câteva cărți din Panteonul Marilor Scriitori Universali. Din păcate, Gheorghe Băgulescu nu face parte din acest panteon deoarece cariera și evenimentele din care nu lipsesc nici tentativele de asasinare comandate de Hitler nu i-au permis să-și pună în valoare talentul de excepție!
      Vecinul meu infirm nea Radu, fost cântăreț în Corul Operei din București, mi-a împrumutat-o. Este poate prima carte care m-a șocat deoarece pe de o parte aveam o părere mult eronată despre japonezi iar pe de altă parte, neștiind nimic despre autor, m-a fascinat că un român a putut să-l cunoască așa de profund în primul rând pe japonezul de rând și sufletul său care este altul decât al elitelor care-i guvernează și i-a împins sute de ani în războaie nemiloase comițând genocid asupra coreenilor,etc.!

23 Dec 2021, 20 Noi 2023      Gheorghe Ghe. Borcan

Câtu-i Maramureșu ..., Narcis Zărnescu

        Duminică 4 Iunie, a avut în cadrul pitoresc al Muzeului Satului și de artă populară ziua zonei etnografice Maramureș. Manifestarea de suflet care i-a reunit pe cei mai reprezentativi fii ai acestei zone s-a desfășurat în curtea gospodăriei țărănești, adusă în 1982 din satul Berbești. Casa datează din 1720, anul construcției fiind crestat și cu cifre arabe și cu cifre chirilice.
       După cuvântul de bun venit, rostit de Maria Negoiță - directoarea acestui lăcaș de prestigioasă tradiție, interpreți cu renume din zona etnografică Marmureș, s-au perindat pe scena în aer liber a curții transformată în amfiteatru. De la horele rostite de Titiana Mihali, Victoria Darvai, Maria Gorea. Anuta Tite, Emil Bertzi Anuța și Nicolae Tudorovici și formația vocal-instrumentală Izvorul Izei din Dragomirești (lon Font, Maria Grad, Ion și Dorin Mincu) până la muzica tânără reprezentată prin Ducu Bertzi, Anca Hârjoghi și Cezar Așteu.
        Dar povestea trece din gură în gură și basmul se transformă în realitate: feciorul de țărani din inima Maramureșului, Dumitru Fărcaș, intră pe poarta casei. Fără îndoială că harnicul meșter Pop Gheorghe din Berbești, care a construit casa nu nu se va fi gândit că în curtea sa în decursul secolelor vor intra atâția oaspeți și printre ei, după mai bine de nouă generații, se va afla cel mai mare virtuoz al cântecelor populare interpretate la taragot.
        Inimile tuturor sunt răscolite: momentul este înălțător, unic - Dumitru Fărcaș în mijlocul corului de elevi al Școlii generale din Botiza-Maramureș format din pruncuțe și coeonași îmbrăcați în cele mai autentice costume populare. Cântecele sale vin din îndepărtate veacuri de existență ale maramureșenilor. Cu toții avem senzația unei veșnicii de peste 3000 de ani. Fărcaș este transpus în cântec. Ne amintește de Iancu și de Moisei, de întreaga noastră istorie.
Le mulțumim tuturor pentru această zi minunată!
         Nu-i vom uita nici pe Aurelia Florea, nici pe Gheorghe Borcan care nu de puține ori ne-au luminat cu răbdare, lămurindu-ne uimirile și răspunzând la prea multele noastre întrebări

(N.Z.)

Tezaur Folcloric

        O emisiune unicat de Marioara Murărescu Maria Murărescu, cunoscută ca Marioara. S-a născut pe 1 Oct 1947 în com. Stoenești, jud. Argeș și ne-a părăsit pe 30 Ian 2014 la București. A fost cea mai mare realizatoare TV de programe dedicate tezaurului cântecului popular și patriotic. Circa trei decenii a realizat la TVR emisiunile: Tezaur folcloric, Muguri de Tezaur și Moștenitorii. Este greu s-o mai depășească cineva deși noi dorim să apară o urmașă de valoarea ei care să continue această muncă absolut necesară!
       Datorită ei s-a întârziat cu trei decenii manelizarea a ceea ce aveam de la strămoșii noștri, Cântecul popular un Tezaur Unic în Lume. Din păcate posturi TV cu patroni fără scrupule care au scopul lor bani cât mai mulți au făcut talmeș balmeș! Dar vina mare este și a participanților la bâlci cu ia tigaia na tigaia...!

Colindul Românilor la Mormântul lui Dumitru Fărcaș

        Un colind făcut în fiecare an, începând cu Dec 2018 (2018 fiind anul mutării în grădina sa sau în Raiul de Dincolo patronat de Zalmoxe) de români adevărați, care-și respectă marile valori, la mormântul, unicului pe planetă, Dumitru Fărcaș. Acesta a ales să fie îngropat în grădina casei sale din Groși, Maramureș. Mai există câteva locuri din România unde n-au cimitir iar oamenii își îngroapă morții fie în grădina casei fie pe colinele lor din apropiere ca să se poate auzi unii pe alții! Așa procedau strămoșii noștri, dacii liberi și nemuritori!
        Cred că în câteva secole, Dumitru Fărcaș nu va fi egalat de nimeni de pe planetă, atât în ceea ce privește mânuirea instrumentului, cât și talentul Divin de compozitor de muzică. Ai impresia că muzica lui coboară direct din Cer dar ea își are izvorul în negura celor peste 15 milenii ale neamului nostru care este cel mai vechi neam din Europa. Cu toate acestea permitem ca majoritatea migratorilor să-și bată joc de noi! Muzica lui Dumitru Fărcaș, cântata doar de el la taragot, poate fi folosită ca terapie pentru anumite categorii de pacienți!
        Dumitru Fărcaș are un urmaș foarte talentat, o personalitate șarmantă, de dac autentic! Este Dumitru Dobrican, tot din Maramureș unde se află un izvor nesecat de talente autentice dar și de figuri estraordinar de frumoase cum nu găsești nicăieri în lume!

                        1 Ian 2022, 17 Noi 2023         Gheorghe Ghe. Borcan