Edi Penteleiciuc, Cel mai Mare
Iubitor de Șah din România
Numele său a fost schimbat pe vremea
ocupantului hasburgic care a avut obiectiv să distrugă pe românii adevărații
stăpâni multimilenari ai locului. Pe lângă decimare fizică i-a strămutat în
diverse zone! În locul lor a plantat șvabi (în întregul Banat istoric
sfârtecat la Trianon 1920 de către falșii noștri aliați pentru cadourile
făcute la obrăznicăturile de sârbi și de unguri), unguri, ruteni, slovaci,
germani, polonezi în Maramureșul Istoric (mai ales cel de dincolo de Tisa),
Bucovina, zona Hotinului,etc. teritorii care azi se află la obrăznicăturile
de cazaci-tătari slavizați! Obiectivul hasburgic a fost continuat de către
unguri, ruteni, tătarii slavizați-cazaci, polonezi, slavi!
Edi a fost cel mai bun prieten de-al meu cu circa 7 ani mai mare ca mine. În
afară de mama și tata, a fost și rămâne cel mai cinstit, altruist, parolist,
om întâlnit
în viața mea! Afară de respect pe care ți-l impunea prin comportament nu
cerea
absolut nimic de la nimeni. Din păcate n-am putut să mă ridic la nivelul său
datorită situației mele pe care nu puteam să i-o spun ca să nu-l împovărez.
Ne-am cunoscut în Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în
Informatică-ICI (cel mai mare institut de informatică din țară) unde am fost angajat în toamna lui 1974 prin Repartiție
Guvernamentală cu listă unică la nivel de țară ierahizată pe baza mediei
generale
9.50 din Facultate de Matematică, Universitatea București! Dar și pe baza
unui Masterat (cu media generală 10) în Tehnici de Construcție
Compilatoare și în Gramatici și Limbaje Formale !
Edi era salariat la Direcția Sisteme de Conducere căzută în
întregime
din cerul unui minister! Le ziceam cimitirul elefanților, nu știam cu ce se
ocupă
salariații lor care aveau și cele mai mari salarii din institut. Nu le
vedeam rostul în
acest institut majoritatea fiind plini de ei și se credeau șefi peste cei
circa 1000 de
salariați din care circa 200 aveau specialități de profil: matematică,
informatică,
cibernetică, automatică. Edi era o excepție printre toți din această
direcție. Edi era cel mai conștiincios salariat (din această direcție dar și
din institut), foarte modest, amabil, sociabil și
respectuos cu
oricine indiferent de vârstă. N-a existat sarcină
primită să n-o
execute la timp! Majoritatea din direcția sa erau cu studii superioare dar
aveau și
câțiva cu studii medii. Edi era unul dintre aceștia. Dar era așa de priceput
la toate că
era sufocat de sarcini. Era trimis deseori în delegații prin țară (mai ales
pe la
Centrele Teritoriale de Calcul înființate și sub tutela ICI) să rezolve
problemele
șefilor lui comozi!
De mic a fost crescut doar de tatăl său care lucra pe locomotivă CFR! Erau
români originali din Bucovina cu nume slavizat de cazaci și rutenii aduși de
hasburgi în perioada ocupației lor 1774-1918 când au făcut mari operațiuni
de decimare,
dislocare și asimilare a românilor supraviețuitori din întregul Banat, întregul Maramureșul istoric,
Bucovina,etc. Totuși mama lui era de origine germană! Gena Ordinei și a Disciplinei germană a
moștenit-o cu siguranță
de la mamă deși prin natura slujbei și tatăl său trebuia să fie punctual și foarte ordonat!
A fost
obligat să se angajeze de timpuriu ca să se întrețină!
În tinerețe a suferit
un accident grav la ski din care a supraviețuit miraculos, dar a rămas cu insomnie toată viața. Dormea cam 3-4 ore din 24!
Restul
timpului de somn îl petrecea cu studiul la tabla de șah! Avea o bibliotecă
de șah
foarte mare. Avea și cunoștea aproape toate revistele mai vechi și mai noi
apărute
în țară! Cumpăra cărți și reviste și de pe la Anticariat! Era înebunit să le completeze dacă
unele colecții aveau lipsuri! Pe
majoritatea
le ducea la legat foarte frumos și bine în volume ponderate,etc.
Avea o memorie inclusiv vizuală
și asociativă fantastică! Aceasta îi permitea să facă asocieri cu baza sa de
poziții memorate să identifice planul de joc bun și să calculeze foarte
repede mutările de urmat! Jucam blitz în care dânsul avea 3 minute iar eu 5!
Avea o
dexteritate
de a muta instantaneu și câștiga majoritatea partidelor de acest fel jucate
cu mine. Eu pierdeam cel
puțin un
minut doar pentru efectuarea fizică a tuturor mutărilor din partidă! Probabil ca să
nu mă
dezarmeze mă lăsa subtil să câștig și eu câte una deși l-am avertizat să nu
cumva să
observ vreun truc de cadou partidă! Iată o întâmplare petrecută la mine
acasă. După circa 25 mutări dintr-o partidă oprește ambele ceasuri și-mi spune că
poziția a apărut într-o partidă jucată de Korcinoi în Turneul Candidaților
la titlul
mondial. S-a sculat de la masă, s-a dus la corpul de bibliotecă cu sute de
cărți de
șah datorate în majoritate dânsului și chiar aranjate de dânsul într-o
ordine germană
pe care eu nu apucasem s-o stric! A scanat rapid cele șapte rafturi dedicate
șahului
și se oprește asupra unei cărți pe care o scoate de pe raft. O răsfoiește în
câteva
secunde și culmea găsește partida. O desfășurăm pe altă tablă și ajungem la
o
poziție aproape identică cu cea la care a oprit ceasul!
Cred că nici Philidor care avea o memorie excepțională (juca simultane oarbe
dar în acelaș timp întreținea discuții cu alții din jur iar la final putea
reproduce orice partidă jucată în simultan) n-ar
putea să-l egaleze într-o astfel de întâmplare - performanță!
Edi a jucat șah la câteva echipe legate de locul său de muncă
sau
nu. Neavând timp de competiții individuale avea pe carnet doar categoria I
deși
avea forță de Maestru Internațional! Prin natura serviciului tatăl său a
lipsit mult de
acasă și ca un făcut din cauza serviciului și el lipsea deseori de acasă. Cu
toate
acestea Edi și-a dedicat restul și foarte mult timp educației ficei sale
Diana.
În acea perioadă cât am fost amândoi în ICI, un domn Dumitru (Ion, meloman, pianist și mare iubitor de
șah, frate cu Vicențiu Dumitru profesor universitar ASE) a înființat oficial
în
institut un club de șah și-a legitimat oficial zeci de șahiști. A înscris o
echipă în
campionatul pe sector care a promovat repede în cel municipal.
În 1979 eu m-am calificat în Semifinala pe țară și la recomandarea arbitrului
de șah Avram (rănit în al doilea război mondial și paralizat pe o jumătate
de corp care s-a gândit să-mi facă un bine) m-a
contactat colonelul Gavrilă, maestru de șah la clubul
Dinamo Victoria cu echipă
puternică
în Divizia A pe țară. Mi-au spus că-mi asigură transportul și cazarea la
Băile Herculane
precum și la alte competiții. Atunci eu eram la Clubul universitar CSU Construcții
(urmașul Clubului Institutului de Petrol,
Geologie și Gaze-IPGG,desființat, care a ajutat cu burse mulți studenți
ce-au ajuns maeștri și care fusese condus de basarabeanul patriot Leonida
Sârbu, cu antrenor Maestru Veniamin Urseanu) iar
Edi era la Echipa
Utilaj Chimic (unde lucrase anterior și condusă de un domn Dumitrescu foarte
cumsecade care-l avea pe Edi la suflet)! Am vorbit cu Edi și m-a sfătuit să accept. L-am rugat să vină
cu
mine. Era reticient la milițieni dar (dorind să fie în preajma mea să mă
ajute să evoluez) a acceptat, n-a pus nici o condiție și a sperat să fie respectat
de milițieni.
Era prima dată
în viață când negociam ceva pentru mine dar îl aveam în vedere și pe Edi. Am continuat tratativele de transfer cu un
domn Cojocaru pe care l-am rugat să-l ia și pe
Edi care
nu avea nici o pretenție. S-a cam codit (era cu
grad de subofițer și din păcate s-a dat în petec ca unii dintre milițieni pe
care Edi nu-i suporta de fel deoarecea ținea la standardul său de adevărat
OM dar i-am ascuns mojicia legată de el) dar până la urmă a acceptat.
Eu aveam deja două norme de Candidat de Maestru! Pe ce-a de-a treia și ultima am făcut-o în
perioada Dinamo Victoria iar în Noi 1980 am obținut CM-ul!
Echipa Dinamo Victoria avea câțiva maeștri dar sunt convins că nici unul
nu l-ar fi învins pe Edi într-un meci de câteva partide. La început Dinamo Victoria
ne-a
utilizat pe amândoi la promovarea celei de-a doua echipe unde Edi a câștigat
toate partidele!
Văzând ce potențial are l-au solicitat din ce în ce mai mult în diverse
competiții ale echipelor. Din acest motiv (la care nu se aștepta Edi), și nu numai, după circa doi ani
la dorința lui Edi am părăsit amândoi clubul și am venit
să ajutăm echipa ICI să promoveze în campionatul municipal! De aici el s-a
pensionat iar eu am plecat la Clubul Voința București care avea o echipă în
Divizia A pe țară!
De circa 20 ani (de când am aflat
de ea) doream să am celebra carte 300 Partide Alese ale lui Alehin comentate
de el însuși care fusese tradusă și publicată în România în circa 3000 de
exemplare insuficientă mai ales că șahul (ca și toate sporturile pe acea
vreme) era în ascensiune și avea zeci de mii de șahiști cu carnet de șah și
cu cel puțin prima categorie, cea mai mică, categoria 3 (urma 2, 1, CM, M,
MFIDE, MI, MM)! După circa 30 de ani de la editare era o carte rară și
pentru Anticariatele din țară în care Edi mai căuta când era în delegații! Am obținut-o după 1980 datorită prietenului meu Edi Penteleiciuc,
care după
părinții mei, a fost și va rămâne cel mai cinstit și mai altruist om pe care
am avut
norocul să-l întâlnesc în viață! Având multe cunoștiințe din șah și nu
numai, Edi a
aflat că un șahist îndrăgostit cândva de șah acum era mai îndrăgostit de
Stalicinaia
și de Cabernet Bulgăresc! N-a cerut bani ci 3 sticle din fiecare căci știa
de
penuria lor! Edi nu îndrăznea să-mi spună deoarece însemna câteva sute de
lei și
ceva investigații în restaurante din București! Chiar dacă aș fi știut
aceste amănunte
n-aș fi ezitat s-o cumpăr! Împreună cu Edi, am căutat circa o jumătate de zi
fiind
"camuflate" de ospătari din zone selecte. Le-am
achiziționat la suprapreț
cu salariul pe câteva zile de muncă! Eram în culmea fericirii s-o văd în
biblioteca
mea! Nu mă atașez ușor de lucruri dar a fost cea mai râvnită carte de către
mine!
De curiozitate în 1956 anul publicării prețul de vânzare era circa 12 lei
dar proprietarul o luase de la Anticariat cu 21.50 lei! Prețul de 12
lei la publicare era foarte
mult deoarece leul era după a doua stabilizare de după al doilea război
mondial iar
majoritatea românilor nu avea bani! (Orășenii cu servici aveau salariu
lunar chiar dacă mic,
dar la
majoritatea țăranilor li s-au sechestrat pământurile și munceau în CAP pe
mai
nimic, pe produse primite abia toamna după recoltarea lor! Ca exemplu tata a
avut
în mână 50 de lei abia în 1955 primiți de la silvic pe lucru sezonier la
pădure! Circa
12 ani s-au opus CAP-ului deși li se sechestrase aproape tot pământul! Au
renunțat
la vite și oi și-au trecut la o capră din care s-au făcut câteva! Aveam 5
ani, două
surori mai mari și pe Nicu de un an care, din păcate, a plecat prematur
dintre noi la
62 de ani la sfârșitul lui Noi 1916!)
N-am mai avut timp de carte și nici de sutele de cărți de șah pe care le am
datorită prietenului meu Edi. Desigur am studiat câteva partide și-am
reținut un
comentariu amuzant al lui Alehin: mutarea reginei este prematură! Nu m-am
prins
de ce zice așa deoarece eram captivat de pozițe, etc. Apoi am văzut că
oriunde ar fi
mutat ar fi fost capturată la mutarea următoare! După 1989 n-am mai
participat la concursuri de șah dar am jucat blitz mai ales în Parcul Bucur
Obor chiar dacă a fost cucerit (ca mai toate parcurile și nu numai) de
iubitorii de manele și de rudele maneliștilor sau mai general de către
așokari!
După toate faptele sale Edi Penteleiciu este și va rămâne cel mai mare
iubitor de șah din țara noastră! Desigur alături de el poate sta și domnul
Constantin
Zărnescu,
vecinul meu de bloc și de Parc Bucur Obor și desigur și prietenul meu deși
nu știu
dacă relația este reciprocă! Din păcate, și din mai multe motive, Edi n-a
avut timp
pentru cariera competițională unde ar fi ajuns destul de repede Mare Maestru
deoarece avea o logică și o memorie rară! Știa poziții studiate cu zeci de
ani înainte
în nopțile de insomnie care s-a instalat în urma accidentului grav de la ski!
Din păcate deși am luat contact cu șahul din clasele gimnaziale (datorită
profesorului de matematică Vasile Grădinaru, refugiat din chinuita și chiar
răstignita Basarabie) și m-am îndrăgostit pe loc de el, n-am putut juca,
n-am avut
piese și tablă, care erau un lux pentru majoritatea țăranilor care nu
înțelegeau rolul
acestui joc pentru că aveau doar timp de muncă pentru ei și copiii lor!
Competițional m-am apucat în București, prin 1972, pe anul trei de facultate
și
până în 1975 am ajuns la categoria I. În toamna lui 1980 am ajuns Candidat de Maestru
și de
aici n-am prea mai avut timp de șah competițional și nici măcar de studiu
acasă!
Edi era la curent cu tot ce intră în librăria Krețulescu de la sala
palatului.
Veneau cărți (dar nu în număr foarte mic) în rusă și germană
ambele
limbi cunoscute foarte bine de Edi. Cineva îi rezerva două exemplare din
care unul
pentru mine! Edi era abonat și la reviste din țară și din afară! Avea
colecții mari
încă dinainte de 1944! A cumpărat și din anticariat iar dacă lipsea vreun
număr îl
tot căuta ca să aibe ediția completă pe care o lega frumos în volum pe
ani,etc! Nu
cred c-a mai fost cineva așa doritor da și meticulos ca el!
În mii de nopți aproape fără somn, pe lângă studiul șahului, Edi făcuse
câteva traduceri din cărți foarte bune de șah din rusă și germană pe care le
cunoștea
foarte bine. Avea un scris impecabil iar diagramele erau lipite cu migală pe
manuscris după ce erau decupate dintr-un xerox al cărții. Văzând aceste
bijuterii de
traduceri, mi-a venit ideea de a fi publicate deoarece era lipsă de cărți
foarte bune
deosebit de utile pentru șahiștii români.
Prin anii 80 am convins pe directorul Editurii Sport Turism să publice din
aceste traduceri pe care i le-am prezentat împreună cu originalele lor. Avea
nume
slav dar a fost foarte cinstit și-a acceptat imediat! Dar
mi-a cerut
să-i aduc acordul Federației Române de Șah-FRȘ pentru
cărțile avute în vedere! Așa am ajuns la tovarășul Vrabie
Secretarul General al FRȘ. Era respingător de
cum îl vedeai dar n-am ținut cont și nu m-am alertat! A mimat că este de
acord să facem traduceri și să le publicăm dar în mintea sa parșivă a clocit repede un
plan
mizerabil care n-avea legătură cu servirea șahului românesc. Aveam circa 35 de ani, eram licențiat în matematică dar în
relațiile cu
oamenii eram foarte naiv și dădeam credit imediat la prea mulți oameni! Mi-a cerut să-l aduc pe
Edi și, din prea multă cinste (când ești luat de fraier de excroci), am
plecat și i-am lăsat să discute ei! Nici nu l-am întrebat pe Edi de
rezultatul discuției! Astfel cu obraz de rudă facocer, acest Vrabie
(mai potrivit era Erete) l-a tot chemat la el pe Edi sub
diverse pretexte ca să-l aducă încet, încet unde dorea el! Crezând că l-a
dresat i-a propus să facă o lucrare din
cărțile traduse și s-o publice ei în calitate de coautori! Edi n-a mai
dorit să pronunțe nici măcar numele specimenului. Nu mi-a spus și n-am
întrebat crezând că este pe calea cea bună și-mi va spune el la momentul
sigur! Astfel s-au pierdut circa 10
traduceri
foarte bune care nu cereau acordul autorului sau l-ar fi dat fără pretenții
financiare!
Edi a ajutat gratis cu materiale și cu traduceri (pentru reviste și pentru
publicare cărți) pe Elisabeta Polihroniade și pe Veturia Simo prietena
maestrului Mihai Rădulescu care era și prietenul său!
Edi a dat traducerile să-și facă
copii la
prieteni și cunoștințe din care unii erau antrenori de șah. Printre ei era
și regretatul
maestru Emil Pessi! Emil făcea copii xerox și le vindea pentru a supraviețui
deoarece nu avea servici! Edi s-a gândit să-l ajute cumva și de aceea i le dădea
fără să-i spună explicit că-l lasă să facă așa ceva!
Sute de cărți din biblioteca mea de șah le datorez
lui Edi cel mai mare iubitor de
șah care, cu talentul și memoria extraordinară,
ar fi putut ajunge foarte repede
Campion
Național și chiar Mare Maestru Internațional de Șah. În Cișmigiu juca blitz
de la
egal cu Marele Maestru Internațional Mihai Șubă! Edi este un exemplu de mare talent irosit cum se întâmplă cu foarte mulți
români care au condiții vitrege! Și-a ignorat talentul și din dragoste
pentru fica sa
Diana care nu trebuia să fie lipsită de prezența sa ca tată și ca mentor în
educație!
Eu cred că nu trebuia să-și ignore geniul și talentul mai ales că nu ești
sigur că
munca ta, în unicul copil al tău, va da roade! Viața a confirmat și confirmă
de mai
multe ori această părere care este un fel de adevăr!
Din păcate, în ultimile două decenii n-am mai știut unul de altul! Vara
trecută (în 2022) cu o adresă incompletă l-am căutat! Îl vizitasem cândva într-un bloc
din
Prelungirea Ghencea, dar multe s-au schimbat de atunci. L-am căutat mai
întâi prin Parcul Moghioroș unde juca șah într-un anumit loc desființat și mutat în
altă parte
a parcului. Nimeni nu-l cunoștea dintre puținii "împingători de lemne" cu
care am
discutat. Expresia a fost "brevetată" de MI, Constantin Zărnescu! Am ajuns
în
Prelungirea Ghencea unde am deranjat la interfon pe proprietarii din câteva
apartamente! M-a încurajat, să nu abandonez, o femeie îl plimba pe un
"Bubico"
(negru nu alb) care o trăgea acasă! Așa am găsit-o pe soția lui care mi-a
dat vestea
tristă că de circa 7 ani Edi plecase din această lume mizerabilă și
prefăcută! I-am
cerut câteva fotografii dar mi-a trimis pe email ceva de neutilizat!
Mulțumesc prietene pentru toate dar mai ales c-am fost norocos să te
întâlnesc! Odihnește-te în Pace!
Prin anii 80 Edi mi-a dat un caiet în care a selectat din cărți și reviste
125 de
poziții răscruce din partide jucate de mari maeștri și nu numai. Din poziția
prezentată începe derularea partidei până la final. A dorit și-a sperat că-l
voi studia
și voi progresa în jocul practic. Deși în Noi 1980 am devenit Candidat de
Maestru
n-am mai prea avut timp decât pentru puține competiții până în 1990. N-am
mai
putut studia acest caiet și nici sutele de cărți de șah avute
prea târziu!
De curând am găsit caietul și m-am decis să editez pozițiile fără
comentariile ce însoțeau derularea partidei! Ele completează benefic
capitolele
despre combinații din cartea mea editată în 2021, Miraculosul Joc de Șah,
o carte manual util pentru începători
neștiutori și cel
puțin până la Candidat de Maestru! Cartea conține un rezumat semnificativ și unicat
despre istoria șahului și a celor care au contribuit foarte mult la această
istorie, la
răspândirea lui pe planetă, la o societate care ar trebuie să fie mai bună
așa cum au
fost sau au gândit să fie unii dintre marii performeri și iubitori de șah!
Din multe motive constat că Mihail Cigorin era preferatul lui Edi
Penteleiciuc. Fără să știu de preferința sa,
acest mare jucător și OM era și este și
preferatul
meu! Toți trei avem o calitate comună pe care cititorii curioși o vor
descoperi!
Din cele 125 de selecții 28 sunt din partidele jucate de, marele șahist și
OM,
Mihail Cigorin ceea ce ne spune foarte mult de aprecierea unui mare șahist
român
la adresa marelui OM rus!
17 Noi 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|
