Generalul Gheorghe Băgulescu

Generalul Gheorghe Băgulescu, Un Patriot de Excepție (? 1 Noi 1886 - 26 Noi 1963 Nisa, Franța) GGB Wikipedia Generalul cu unicul copil, fica sa Elena Georgiana Coperțile a primelor două volume din cele trei                 Cartea a apărut în 1937 la Editura Universul, în limbile franceză și engleză, sub titlul Yamato Damashii. În 1939 a fost tradusă în română și în 1943 în japoneză. A devenit repede un bestseler și a fost tradusă și în alte limbi. Trilogia este bazată pe legenda dar și faptele reale ale celor patruzeci și șapte de ronini credincioși seniorului lor răzbunat cu prețul vieților lor. Deși acțiunea are loc între 1700 - 1702 autorul face o prezentare a înaintașilor celor doi protagoniști Asano Naganori și Kira Yoshinaka. Niciun scriitor japonez și niciun străin n-a putut realiza până azi o așa capodoperă care reușește să ne prezinte sufletul poporului japonez. Desigur altceva decât ceea ce cunoaștem din faptele istorice la care a fost împins de o elită arogantă care a visat la cucerirea lumii și care a produs mari suferințe altor popoare precum poporului corean dar și lor! Pentru servicii eminente aduse în relaţiile bilaterale, Împăratul Japoniei, Hirohito i-a decernat în 1939 înaltul ordin Tezaurul Sacru, clasa a III-a. Mai mult, a fost singurul străin primit în rândurile Academiei Naţionale a Japoniei, impenetrabilă.        Fascinat de cultura şi civilizaţia Orientului Îndepărtat, Generalul Gheorghe Băgulescu avea să devină cel mai mare colecţionar de artă, orientală și preponderent, japoneză din lume.         Printre puținele cărți citite, pe la 30 de ani, am avut norocul să citesc această carte foarte rară în țară și alte câteva cărți din Panteonul Marilor Scriitori Universali. Din păcate, Gheorghe Băgulescu nu face parte din acest panteon deoarece cariera și evenimentele din care nu lipsesc nici tentativele de asasinare comandate de Hitler nu i-au permis să-și pună în valoare talentul de excepție!       Vecinul meu infirm nea Radu, fost cântăreț în Corul Operei din București, mi-a împrumutat-o. Este poate prima carte care m-a șocat deoarece pe de o parte aveam o părere mult eronată despre japonezi iar pe de altă parte, neștiind nimic despre autor, m-a fascinat că un român a putut să-l cunoască așa de profund în primul rând pe japonezul de rând și sufletul său care este altul decât al elitelor care-i guvernează și i-a împins sute de ani în războaie nemiloase comițând genocid asupra coreenilor,etc.! În parte părerea mea era totuși corectă deoarece citisem mult din Jack London și aveam încredere totală în el și alți puțini scriitori foarte sinceri cu cititorii lor. Am citit și ce-a scris el legat de experiența inimaginabilă trăită cu riscul vieții pe frontul de război ruso-japonez din 1905. A fost singurul jurnalist străin care a fugit de sub controlul japonezilor din Tokio și a ajuns pe front. A fost prins, închis, etc.! A fost eliberat după somația cu război dată de președintele american Roosevelt! A scris un raport de zeci de pagini în care avertiza omenirea de pericolul imperial japonez. Dar autoritățile SUA l-au trecut la secret și l-au amenințat să nu încerce să publice ceva din aceste informații care priveau OMenirea! Astfel au fost posibile crimele japoneze din primul și al doilea război mondial! Biografie         Nici măcar data și locul nașterii marelui patriot și general român Gheorghe Băgulescu nu le cunoaștem și dormim pe noi. Îmi pare rău că eu n-am resursele necesare să clarific măcar data și locul nașterii. Se vehiculează 11 Noi 1890 Ștefănești, Argeș, 1/11 Noi 1890 Flămânda, plasa Iancu, Brăila. Mai sigur anul nașterii este 1886 deoarece în anul 1913 participă ca militar la al doilea război balcanic!         Părinții și bunicii generalului Gheorghe Băgulescu sunt de la Florica, Ștefănești, Argeș unde au avut 20 ha de vie și două case. Tatăl, Petre Băgulescu a fost aici învățător și preot. Ulterior împreună cu soția și ceilalți doi băieți ai lor locuiau la Flămânda, județul Brăila unde probabil slujea ca preot sau învățător. Gheorghe a fost unul din cei doi fii ai lui Petre și al Radii, de religie ortodoxă, domiciliați, la nașterea sa, în Greci, județul Romanați.         Asemenea celorlalți doi frați ai săi, Gheorghe Băgulescu a absolvit ca șef de promoție liceul Nicolae Bălcescu din Bârlad în anul 1907. A urmat Școala militară de ofițeri de infanterie, apoi un stagiu la Școala regională de schi și alpinism din Briancon-Grenoble, cursul de informații Alpins, Franța și Școala Superioară de Război. Încă din tinerețe vorbea bine franceză, germană și italiană. A intrat în armată la 1 iulie 1912 direct din școala militară de infanterie. Pe 20 iunie 1913 este mobilizat la Regimentul I Vânători și participă cu acesta, în al doilea război balcanic, la campania din Bulgaria.         La 31 ianuarie 1926, la București, s-a căsătorit cu Elena Dumitru. Din această căsătorie a rezultat un singur copil pe nume Elena Georgiana, născută la 7 decembrie 1926, în capitală, naș fiind marele Octavian Goga. Pașii îl vor purta însă spre alte meleaguri, din Japonia în China, din America în Franța. Aici avea să-și afle sfârșitul lăsând statului francez o parte din averea sa. Prin formația sa de adevărat profesionist militar dar și prin natura misiunilor încredințate, Generalul Gheorghe Băgulescu s-a aflat în contact direct cu derbedeul-trădător Carol al II-lea, cu mareșalul Ion Antonescu, cu împăratului Japoniei, precum și cu alți diplomați ai marilor puteri beligerante în cele două războaie mondiale.         Iată Testamentul de Excepție al Generalului Gheorghe Băgulescu din care ar trebui să învățăm ceva mai ales noi din aceste generații apatride: Doresc să fiu înmormântat în plină lumină, pentru a fi aproape de soare. În uniformă, nu pentru spiritul militar, ci pentru că în aceste haine sunt impregnate amintiri din țara mea și din activitatea mea de a o apăra demn contra oricărei aserviri. Când timpul va permite rog să fiu transportat la proprietatea mea de la Florica, dar numai într-o Românie liberă. O stelă să fie ridicată lângă mormântul meu în memoria celor morți în exil, departe de patria lor, de familiile lor, în memoria celor rămași în țară, sunt morți în închisori, în lagăre sau nedreptățiți. Am suferit mult în această lume pentru adevăr și de aceea nu regret. Mai periculos decât bomba atomică pentru mine este demagogia care duce la anarhie, la dezechilibrul spiritului sau la dictatură.        Ca și părinții și strămoșii săi, Generalul Gheorghe Băgulescu a iubit enorm patria și neamul românesc și deseori și-a riscat viața! A devenit persoana non grata atât în țară cât și afară deoarece s-a certat cu trădătorii din țară care au aservit-o dementului de Hitler! Au fost atentate asupra sa fiind condamnat la moarte chiar de către același dement de Hitler! Milioanele de germani slugi trebuiau să execute ordinul, să-l descopere și să-l asasineze. A murit și odihnește în pământ străin cum de altfel s-a întâmplat și cu mulți alți mari patrioți precum Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Constantin Brâncuși etc. Au trecut 7 decenii iar noi, din păcate, n-am făcut nimic pentru executarea testamentul acestui mare patriot și cavaler al neamului românesc care nu ne cerea mai nimic! A lăsat o mare moștenire la francezi de unde n-am recuperat nici capodoperele marelui Brâncuși un Scluptor al planetei năcut la 7 milenii după anonimul de la Hamangia, celebrul creator al Gânditorului cu Perechea sa! Noua Religie și Ordinul de asasinare emis de Hitler        Conștient de pericolul în care se află OMenirea, Generalul Gheorghe Băgulescu, chiar la Tokyo (capitala aliatului lui Hitler), riscându-și viața nu numai cariera, a atacat nazismul şi totalitarismul publicând cartea Noua Religie. Această ieşire din tăcerea diplomatică a postului l-a costat scump. Ambasadorul german de la Tokyo informează Berlinul. Reacţia personală a lui Hitler este în ordinul emis: Distrugeţi opera, lichidaţi autorul ! Tatăl său fusese arestat de nemți în primul război mondial În timpul ocupației germane în urma unui denunț Petre și Rada Băgulescu au fost deportați în Germania și condamnați la doi ani și opt luni de închisoare. A fost Rănit în Primul Război Mondial         După doi ani de neutralitate, la 16 august 1916 căpitanul Gheorghe Băgulescu a fost mobilizat în Regimentul 66 infanterie, desfășurând acțiuni de luptă pentru apărarea Bucureștiului. În aceste lupte a fost rănit și apoi spitalizat. A revenit în rândurile armatei române și a participat la cunoscutele bătălii de la Oituz, Mărăști, Mărășești. Faptele sale au fost răsplătite cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, Ordinul Steaua României cu spade, Ordinul Coroana României, Ordinul rusesc Sf. Vladimir, clasa a IV-a cu spade, Medalia Avântul Țării și Decorația franceză, Legiunea de onoare în grad de cavaler.          Căpitanul Băgulescu face parte din delegația militară care a transportat actul Marii Uniri de la Alba Iulia la București prin Sibiu, Țara Loviștei, Curtea de Argeș.          În anul 1934, Gheorghe Băgulescu a fost numit atașat militar al României în Japonia. Aici a depus o activitate complexă în sensul cunoașterii României de către japonezi și în tot acest timp a scris trilogia Suflet japonez. A intrat în conflict cu regele Carol II și a fost rechemat în țară. De menționat că la întoarcerea în țară a venit cu sute obiecte de artă de mare valoare din Japonia.          În1941 mareșalul Ion Antonescu i-a făcut propunerea de a fi cooptat în guvern ca ministru de interne, dar Băgulescu a respins oferta. În același an a fost avansat la general și a fost numit ministru plenipotențiar și ambasador al României în Japonia.           După terminarea celui de-al doilea război mondial a fugit în Statele Unite ale Americii, iar ulterior s-a stabilit la Cannes. Aici a adus cu el, în speranța de a aduce în România, un impresionant tezaur de obiecte de artă, stofe și taboluri de colecție din Japonia. Înainte de a se stinge din viață, tezaurul l-a cedat în custodie Primăriei orașului Cannes cu dorința testamentară de a fi predat statului român după ce România va fi iarăși o țară liberă și nu comunistă. Gheorghe Băgulescu a făcut parte din guvernul român din exil. Primăria din Nisa i-a ridicat o statuie pe care scrie: Gheorghe Băgulescu, un diplomat, un erou.          Activitatea militară și diplomatică al lui Băgulescu în extremul orient o putem împărți în două etape: 1935-1939 atașat militar și naval în Japonia, China și Manchuko și iunie 1941 - aprilie 1943 ministru plenipotențiar al României în Japonia.  Distincții          1. Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a;          2. Ordinul Steaua României cu spade;         3. Ordinul Coroana României, Ordinul rusesc Sf. Vladimir, clasa a IV-a cu spade;         4. Medalia Avântul Țării;         5. Decorația franceză, Legiunea de onoare în grad de cavaler;         6. Grand Prix de Littérature, pentru trilogia Yamato Damashii;         7. Le Membru du Académie des Lettres et des Arts, Paris; 5 iun 2022, 25 Noi 2023      Gheorghe Ghe. Borcan