|
Mentorul meu Marin Ene, OMul Patriot
MultiTalentat
Marin Ene a avut un impact foarte mare la dezvoltarea mea
culturală și mentală. Marin Ene a fost cea mai complexă personalitate pe care am
avut norocul s-o întâlnesc, să-mi fie mentor și chiar prieten deși era circa un
sfert de secol între noi! Era o enciclopedie vie, nu te săturai de poveștile
sale din care unele trăite personal sau de cunoștiințele sale! Era văr
primar cu George Enescu cu același bunic care a plecat din Moldova să
administreze moșia unui boier din zona Tufeni, Olt.
Marin Ene a fost aviator în
al doilea război mondial cu școala făcută la Brașov înainte de a împlini vârsta
minimă admisă. În acea perioadă tatăl său era pe frontul din
Rusia. Fiind minor dar dorind să-și ajute țara ca aviator a mituit cu o
damigeană de vin și-a făcut școala și și-a luat brevetul de pilot primul zbor
fiind până și pe deasupra casei din Tufeni, Olt! Tatăl său se reîntoarce bolnav
și moare. La 6 luni moare și soția care l-a îngrijit. Cinci copii rămân orfani
de ambii părinți dar au fost salvați de genialul lor frate Marin care știa să
mânuiască tractorul și batoza familiei unicat în zonă care au fost sechestrate
de noul regim! Tot răul spre bine deoarece pleacă la studii, face două facultăți
simultan, ia două doctorate în Matematică și Inginerie,etc. A fost profesor
universitar și cunoștea câteva limbi străine. Ajunge ministru, dar după trei
zile este trimis la reeducare ca muncitor într-o mină din Valea Jiului! Datorită
prezenței și cunoștiințelor sale salvează zeci de muncitor rămași blocați în
subteran după o explozie. A fost și Director la Editura Tineretului și Sportului
sau cam așa ceva. A fost singurul acceptat în preajma sa de către marele
Camil Petrescu. Marin Ene i-a organizat un periplu de pomină în zona
Izlaz pe când scria Un Om între Oameni dedicat lui Bălcescu!
Dintr-o bursă în Franța și
dizertațiile ținute pe lângă, revine în țară cu o sumă consistentă. Cu ea
cumpără teren în Ploiești unde construiește un centru Centru Teritorial de
Calcul Ploiești pavuazat cu multă marmură! Desigur cumpără și un calculator
Felix C256 și toate necesare pentru funcționarea unui astfel de centru! Devine
director și, deoarece avea mult de lucru în zonă, angajează circa 300 de
salariați de trei ori mai mult decât îi permitea organigrama legală! Existau
anumiți vigilenți care se dădeau mari patrioți, l-au retrogradat și l-au adus
sub
supraveghere Aici se remarcă Ion Românu fost consilier al
președintelui Ceușescu, decăzut și pus Director General ICI Dar obligați
de lege l-au pus în funcția de Cercetător Principal Grad 1! Dar îl face subaltern la nea Titi
(Constantin) Leonida Sâmbotin boier vechi și domn creștin! A fost o
umilire crasă
deoarece aveau același grad CP1 dar erau la distanță de la pământ
la
lună!
A fost trimis de îngerul meu păzitor, pentru a-mi corecta pozitiv
Destinul!
Mi-a fost mentor filosofic și prieten deși era o diferență de circa un sfert de
secol! Când a sosit aici eu eram la Centrul de Calcul al
institutului care în acel moment ne-a alocat (cu Marin
Andreica ajuns prof universitar la ASE și culmea la catedra lui Ion Românu
care l-a căderea din pom și-a făcut și o catedră la ASE numită Eficiența
Industriilor sau cam așa ceva și la care amicul meu a plecat asistent) să lucrăm la un proiect la centrala de automatizări CIETA. Proiectul
era
condus de către Marin Ene devenit mentorul meu care mi-a influențat foarte mult
Destinul!
Ca să-și bată joc de el nea Titi și cu prietenul său Toma (necredinciosul sau
neaoșul și el) Director Proiectare i-au dat la proiect fel de fel de … care erau
sfătuiți în secret să nu asculte de șef! Chiar dac-ar fi ascultat tot degeaba
căci Marin
Ene ar fi vorbit la pereți! Eu și Marinică ne prezentam zilnic la punctul de
lucru de
la CIETA aflată în Parcul Floreasca lângă Intreprinderea Automatica alăturată și
mai cunoscută de bucureșteni! Marinică venea pe jos în 5 minute aici iar eu
scurtam de asemenea drumul față de sediul ICI! Din toți subalternii șefului
zilnic
găseam aici doar patru femei din care o babă acră șefa a trei licențiate tinere
(nemăritate / divorțate / în curs de măritiș) pe care le punea 8 ore să numere
caracterele de pe documentele centralei pentru a "evalua situația
informațională"!
Marinică (foarte talentat la multe
și versat de mic deoarece a rămas orfan de tată iar mama sa văduvă cu trei
copii) le întreba de fiecare dată dacă a venit șeful le ținea de gargară circa o
jumătate de oră și apoi părăseam punctul pentru ștrand sau acasă! Șeful nu dădea pe acolo cu
săptămânile iar când venea le spunea vreo poveste și pleca căci n-avea ce să
discute aici despre informatică cu cele patru femei!
După mai bine de o lună îl întâlnim pe șeful care m-a
fascinat imediat! După povești, fiind fin pshiholog. ne-a luat separat și ne-a
spus ce
trebuie să facem pentru predarea din Decembrie căci era doar vară! Ne-a mai spus
că nu-l interesează dacă venim la punctul de lucru ci-l interesează să ne facem treaba
pe care ne-a și comunicat-o atunci! Mie
nu-mi
spunea nimic subiectul dar Marinică se pricepea și m-am bazat pe el! Marinică
era licențiat în Cibernetică, ASE, făcuse ceva cursuri și de analiză informatică a unui sistem sarcină
neplăcută pentru mine fiind din alt domeniu!
Mai erau circa trei săptămâni până la predarea din Dec și nimeni nu făcuse
mai nimic! Atunci dl Ene cheamă pe dl. Ștefănescu un ajutor priceput care,
curios
deși mai mare ca vârstă, îi asculta poruncile! Dl. Ștefănescu era fiul unui
preot
celebru din Dorohoi care asistase la oprirea rușilor de la ocuparea altor
teritorii în
1940 de către un soldat român care l-a forțat pe comandantul unui regiment să nu
mai asculte ordinul trădător de la București! Toți patru ne adunam zilni în
cămăruța
lui Marinică de pe Barbu Văcărescu, de lângă Stadionul Dinamo! Munceam
nonstop și am reușit să încheiem o documentație suficientă pentru ce ar fi
trebuit să
predea toată echipa dlui Marin Ene fără să introducem ce-au numărat echipa
fetelor
și ce trebuia să facă și ceilalți! Marinică a introdus și un model matematic pe
centrală și pe repartiția resurselor! Discutase un șeful foarte priceput al
centralei
despre acest subiect la care eu mă uitam ca la felul trei! Dl. Rugescu era
foarte
ocupat și cu greu l-a convins Marinică să stea de vorbă cu noi! De la dl.
Rugescu
am reținut un adevăr oarecum filosofic: distanța de la ceva la ce trebuie
(de
regulă
mai mare, legat de aprovizionarea cu materiale și planificată a producției unei
intreprinderi subordonate sau nu unei centrale) este mult mai bună decât de la
zero
la ce trebuie! Avea în vedere birocrația ce intervenea în cererile de modificare
necesar, etc!
După această predare m-am separat bucuros de Marinică iar dl Ene mi-a
trasat sarcină să programez ceea ce numea Tabloul de Bord al CIETA utilizând nu
cartele ci să organizez informația și să citesc direct banda perforată Telex! Ar
fi
fost prima conectare "OnLine" din țară a unor intreprinderi cu centrala lor! A
fost o
aventură doar dacă mă gândesc la citirea benzii telex pentru care nu aveam
cititoare
pe calculatorul Felix C256 care citea o bandă cu 8 găuri pe linie și mult mai
robustă! Eu trebuia să furnizez datele într-un fișier pe bandă magnetică pe care
Cristina le putea citi și face anumite rapoarte în limbajul Cobol! Știam și eu
să
programez în Cobol dar nu era timp pentru astfel de programe căci trebuia să fac
programe mult mai fine legate de citirea benzii Telex (cod CITT2) după
organizarea datelor pe care fiecare intreprindere trebuia să le transmită Telex,
nu
telefonic după care toți notau și făceau cartele perforate! Și pe transmisia
Telex de
asemenea, de pe textul imprimat, se făcea cartele! Eu eu trebuia să evit această
muncă și cartelele!
Din păcate am fost inconștient și n-am nici o fotografie cu marele Marin Ene! Nu am mai
comunicat mult timp, n-am știut și n-aș fi putut să-l conduc pe ultimul drum! De
curând i-am căutat soția la locuința sa dar am aflat c-a fost vândut
apartamentul și
s-a mutat la fiul ei! Era a treia soție care avea deja acest copil! Cu celelalte
două
soții are copii din care și o fată specială în Grecia de la prima soție! Anul
acesta am căutat mult una, la Tufeni, Primărie, Poliția Locală, la Poliția
Județeană Olt, la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în
Informatică-ICI, la Facultatea de Matematică, Universitatea București! În locul
acesteia o să pun autograful manual dat odată cu cele trei volume cadou pe 6 Ian
1989 ultima dată când a participat la ziua mea de naștere, totodată ultima
sărbătorită cu prietenii mei!
A publicat câteva cărți tehnice absolut necesare. Prin 1985 a făcut în secret
una dincele mai reușite traduceri a celebrei cărți a lui George Orwell, Ferma
Animalelor ale cărei copii le-a dat la zeci de prieteni și cunoștiințe inclusiv
mie! Anul acesta am reușit s-o editez și s-o public! După 1989 s-au publicat
circa 4 traduceri dar din mai multe motive cred că este cea mai bună editare a
celei mai bune traduceri. Am adăugat biografia lui George Orwell și a domnului
Marin Ene! La fiecare capitol am adăugat imagini găsite pe Internet despre
animalele sau personajele umane introduse în filmele care s-au făcut!
Mulțumesc maestre pentru ajutor care n-a fost inutil! Odihnește-te în pace!
Un Cadou Inedit de la Marin Ene, Cozia
Sâm 6 - Mie 10 Oct 1990
Am câteva zile de concediu. Domnul Marin Ene
era plecat la un tratament la Cozia! Îmi propune să vin la el la Hotel Cozia unde are un pat liber în cameră de
dublu
căci soția n-a putut să mai meargă cu el. Mă decid greu să merg. Iau trenul până
la
Călimănești. Sunt așteptat deși este după miezul nopții dar domnul Ene citește
nonstop de când era mic! Are și pe nelipsita Pegy cu el dar nu mi-a spus căci nu
mai mă duceam! Este o vulpiță pechineză foarte inteligentă! Nu suportă violența
în
jurul ei. În apartamentul din Titulescu dl Ene a făcut două teste. Primul s-a
prefăcut
că mă lovește iar Pegy l-a înșfăcat de mână doar ca să-l dezarmeze! La fel s-a
comportat cu mine când eu am încercat să-l lovesc!
Cu toate acestea eu nu suport câinii de apartament ținuți din egoismul uman
ca jucărie pentru ei! Chiar dacă o duc cumva foarte bine! Acești oameni mai bine
ar
crește în apartament și ar plimba gâște! Când eram la subsol în Floreasca (circa
3
ani după cutremurul din 4 Mar 1977 și la intersecția Glinka cu Mozart) mă duceam
uneori prin Parcul Floreasca. Aici protipendada își etala câinii din fel de fel
de rase
unele chiar foarte scumpe! La un moment dat în gând le trag o înjurătură și am
zis: de ce nu plimbați și gâște? Deodată apare un nene cu un cârd de gâște care se
țineau scai după el chiar fără să le arunce de mâncare! M-a pufnit râsul iar cei
cu
câinii poate îl înjurau!
Când ne-am întâlnit domnul Ene observă reacția mea și face tot posibilul
să-și potolească odrasla! A avut trei căsătorii oficiale și câțiva copii doar
din
primele două! Pe a treia soție, mult mai tânără a luat-o cu copil gata crescut!
Hotărâm ca dimineață să mergem la Cabana Cozia din munți cu gândul de a
înopta acolo măcar o noapte! Așa facem, vremea și peisajul este special. Ratăm
traseul normal dar ne descurcăm după ochi chiar dacă este multă pădure. Mergem
încet căci dl Ene are circa 65 ani fiind născut în 1924 același an cu al mamei.
Are
un talent de povestitor rar și are multe întâmplări trăite și greu de crezut
pentru cine
nu-l cunoaște! Așa că se apucă de povestit și astfel nici nu avem timp să
observăm
c-am ajuns la cabană. Era după amiază și mulți turiști în zonă care vor camere
dar
nu mai sunt! Ca prin minune nu știu cum dar dl Ene cu o figură specială,
impunătoare, primește o cameră rezervată cu două paturi!
Sus nu există apă ci un izvoraș la 100 m dar nu-ți inspiră încredere datorită
gunoaielor aruncate peste tot de idioți nesimțiți! Mâncăm câte ceva de la
restaurant.
Stropim mâncarea cu vin și votcă! Seara s-a făcut foarte frig și bate vântul. Ne
plimbăm puțin și trecem la culcare. A doua zi mergem către Schitul Stânișoara.
Pegy dispare dar dl. Ene o recuperează în cele din urmă! Coborârea este tot atât
de
interesantă ca și urcușul la cabană. Este destul de cald și ajungem la schit dar
nu
putem să-l vizităm. Ne așezăm într-o poiană cosită, mâncăm și ne odihnim puțin.
Către seară revenim la Hotelul Cozia trecând prin Valea Păușa! Pe aici sunt
câteva
marcaje turistice.
Pe 8 Oct mergem prin Călimănești și prin zonă. Pe 9 dimineața mergem la Mânăstirea Cozia ctitoria marelui Voievod
Mircea cel Bătrân bunicul vestitului
și
viteazului Vlad Țepeș. Mircea a mutat capitala la Târgoviște unde Vlad a
construit
celebrul Turn al Chindiei! Este a doua oară când o văd. După 1961 tata a fost
manager al șantierului de restaurare. La prima mea vizită unii călugări își mai
aminteau cu plăcere de tata! A fost adus aici de către arh. Constantin Mititelu,
salvatorul său și al familiei. Era șef zonal în Direcția Monumentelor Istorice
din
București. Mai întâi l-a angajat pe șantierul Bisericii Densuș de lângă Hațeg și
cea
mai veche biserică ortodoxă din țară care a rezistat fiind din piatră! De la
Cozia l-a
mutat pe Șantierul Curții Domnești din Târgoviște ca secund al arh.
Cristian
Moisescu care a jucat un rol mare în destinul meu! De la Cozia îi trimit o vedere tatei care are 78 de ani!
Pe 10 Oct plec singur pe Valea Oltului! După câteva ore apare o cursă de Voineasa în care mă urc!
Ajung destul de repede în această stațiune frumoasă pe care n-o știm ca și pe
majoritatea
locurilor foarte frumoase de prin toată țara! Pe traseu am văzut ceva zăpadă pe
o
culme din Munții Căpățânii. Revin la Hotel Cozia iar a doua zi dimineața îmi iau
la
revedere de la dl. Ene căruia îi mulțumesc pentru oportunitatea creată pentru a
cunoaște această zonă minunată cu mare încărcătură istorică pentru neamul
nostru.
Iau o cursă spre Pitești, via Voineasa. De la Niculina zilele următoare plec cu
Mihai
câteva zile prin Iezer – Păpușa!
Consemnat 12 Aug 1991, Editat 17 Noi
2023
Cărți Publicate de către Marin Ene
1. Să Cunoastem Motorul, Editura Tineretului, 1958;
2. Cunoștințe despre Mașini cu
Aplicații Practice. Mașini și Aparate Electrice. Manual pentru Clasa a XI-a,
Editura Didactică și Pedagogică, 1960, reeditare 1963;
3. Construiește Singur,
Editura Tineretului, Colecția Mâini Îndemănatice, 1962;
4. Aparate Electrice Casnice, Editura Răspândirea
Cunoștințelor Cultural Științifice, 1962;
5. Din Secretele Mecanismelor și
Automatelor, Editura Tineretului, Colecția Știința Învinge, 1963;
6. Metoda Mărimilor
Determinate, Editura Academiei, 1971
17 Noi 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|
