|
Numele de Familie la Români
În
registrele de stare civilă se înregistrează nașterile, căsătoriile și decesele a
locuitorilor. În Țara Românească și Moldova aceste registre au fost introduse cu
greu abia după anul 1800 și nu de autorități ci de biserică. Până atunci n-a
interesat pe nimeni de acest subiect! Majoritatea românilor nu aveau nici nume
de familie ce să mai vorbim de acte de identitate și registre locale cu fiecare
român! Nume de
familie aveau doar familiile boierești care aveau conștiința numelui de familie ce
era moștenit de băieți. Acestea aveau și conștiința păstrării istoriei
familiei, a păstrării vie a memoriei strămoșilor care erau trecuți întrun arbore
genealogic completat de fiecare generați! Omul de rând nu mai știa nici numele
unui bunici/bunică, ce să mai vorbim de străbunici! De unde să se țină minte
când părinții nu le țineau lecții despre ei, nu aveau timp de așa ceva fiind
robiți de problemele zilnice!
În
anumite conversații în care erau dubii
legată de persoana referită (fiind cel puțin două cu același nume de botez),
omul de rând mai adăuga prenumele
tatălui, al mamei, al unui bunic sau bunici,etc. Spre exemplu ziceau
Ion al lui Gheorghe sau Ion al Mariei. O posibilă confuzie o
avem noi dar cei doi implicați în conversație știau dacă este vorba despre soțul sau fiul
Mariei. Dacă Maria avea pe Ion ca fiu
dar și soțul era tot Ion atunci pentru a înlătura confuzia se folosea expresia Ion fiul Mariei sau
Ion soțul Mariei!
Procesul de introducerea numelui de
familie și al buletinului de identitate a fost inițiat prin lege de către marele domnitor Alexandru Ioan Cuza
pe care noi l-am abandonat ușor pentru un rege de import! El a înțeles pe deplin
necesitatea acestei legi și implicațiile benefice ale ei. Marele domnitor și
patriot Alexandru Ioan Cuza n-a apucat să rezolve problema. Procesul s-a
finalizat abia pe vremea lui Ferdinand, nepotul înlocuitorului său de import,
Carol I. Primele acte de identitate au fost eliberate cetăţenilor români abia
din 1921. Celor doi importați le-a
trebuit o jumătate de secol! Ei aveau alte obiective mai importante
decât cele ale neamului românesc!
(Foarte interesant este faptul că poporul
frate corean, greu încercat ca și noi și la care fac deseori referințe legate de
patriotism, demnitate rară și mai puțină lașitate și trădare pe metru pătrat, a avut nume de familie și sistem de
înregistrare a populației cu sute de ani înaintea noastră! Poate c-a întrecut
multe alte popoare din Europa despre care majoritatea europenilor, de îngâmfați
și ignoranți ce suntem, credem că Europa a fost înaintea civilizației
umane de pe toate celelalte continente)
În unele
registre bisericești dar și în unele acte de proprietate, etc. întâlnim expresii
precum Ion sin Gheorghe. Deoarece sute de ani fusese impusă slavona în biserică
și în administrație, în vocabularul limbii române
au început să se strecoare cuvinte de origine slavă ceea ce și-au dorit autorii
unui obiectiv ascuns fie de slavizare, fie de grecizare! Slavona a fost impusă subteran
și cu forța! Unor preoți români care refuzau să conformeze li s-a tăiat limba!
Directiva a fost aplicată prin centrele de putere
bisericească ierahică care țineau de Patriarhia Ortodoxă de la
Constantinopol! Acestea au utilizat pe vecinii bulgari și sârbi care cu timpul
aveau propriul plan pe spațiul românesc. Mai târziu au apărut noi centre de
putere precum Mitropolia de Kiev supusă puterii rusești! Prin alfabetul chirilic
se dorea grecizarea! Prin slavona în slujbele religioase și alfabetul chirilic
se urmărea slavizarea spațiului românesc care aveau cea mai dezvoltată limbă din Europa
și chiar din lume.
S-a mers până acolo încât pentru ca un român să fie
hirotonisit preot trebuia să-și adauge la numele său sufixul ovici! De aici a
apărut o întreagă speculație (a dușmanilor dar și a leneșilor) legată de
originea, celui mai mare geniu și patriot al neamului, Mihail Eminescu ai cărui
strămoși, pe linie paternă purtau numele de familie Eminovici. Ei erau refugiați
ardeleni din zona Făgărașului care s-au stabilit în zona de nord a Moldovei și a
Bucovinei! Desigur un strămoș a fost preot hirotonisit de Mitropolia de Cladova,
Serbia care și-a întins tentacolele pe o bucată mare din Regatul lui OM și al
lui Burebista precum Banat, Transilvania și chiar Bucovina răpită la 1774 de
către Imperiul Hasburgic. Datorită acestor modificări s-a
creat confuzii legate de biografii și-am îngurgitat multiple falsuri despre mari
personalități precum Mihai Eminescu (1850-1889), Ciprian Porumbescu
(1853-1883). Ultimul a fost compozitor, dirijor, muzicolog, violonist, cu studii la
studii la Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena. S-a născut în
Șipotele Sucevei, în Ducatul Bucovinei aflat de la 1774 sub ocupație hasburgică.
Din păcate azi este ocupat de Ucraina. Este satul reședință de comună, raionul
Putila din regiunea Cernăuți. Ciprian a murit prematur pe la 30 de
ani și odihnește în satul Stupca, azi reședința comunei Ciprian Porumbescu,
jud. Suceava. Este fiul româncei Emilia și a românului preot ortodox Iraclie
Golembiowski. Golab în poloneză înseamnă
porumbel. Conștient de originea sa, în
1881, la 28 ani, Ciprian își schimbă numele în
Porumbescu. Era pe moarte, mai avea de trăit circa doi ani din cauza tuberculozei
contactată în închisorile hasburgice din Bucovina.
Ocupantul hasburgic, printre altele pentru
deznaționalizare a dislocat pe români le-a furat pământul iar în locul lor a
adus alte semințenii precum șvabii din Banat, rutenii din Maramureșul istoric de
dincolo de Tisa și în Bucovina, Galiția, etc. Și-a numit autoritățile locale din
specimene ostile neamului românesc, lucru lesne de înțeles. Acestea au încercau
deznaționalizarea chiar și prin schimbarea forțată a numelor, metodă practicată
asupra noastră de toți vecinii noștri dar și de nevecini precum rușii care ne-au
răpit Basarabia, Bucovina, etc. Astfel polonezii îl revendică pe
Ciprian Porumbescu iar mulți români (care își iau cunoștințele de la zvonacii de
la tembelevizor) colportează și ei acest fals.
Dar le producem și noi o surpriză și mai mare. Papa Ioan Paul al II-lea
era la origine român! A afirmat-o în
secret la cel puțin un român din Vișeu, Maramureș, primit în audiență! N-a putut
niciodată să-și afirme public adevărata origine. Printre limbile cunoscute
româna era preferata sa. Mai mult, când pentru prima dată a pășit pe pământ
românesc, la Otopeni a sărutat pămâtul românesc și a numit România ca fiind
Grădina Maicii Domnului! Oare de ce? De ce primea fără rezerve români în
audiență și le aloca mult timp la discuție fără martori? Oare de ce? Numele era
Karol Józef Wojtyła născut la Wadowice, Polonia în 1920 și decedat în 2005 la
Vatican. Zona Wadowice este în sudul Poloniei lângă granița cu Ucraina. Prima
așezare este atestată la sfârșitul secolului X, începutul secolului XI. Conform
unei legende, orașul ar fi fost fondat de către un anumit Wład (de fapt Vlad) pe
care l-au renumit Wladyslaw. Este lesne de înțeles de ce nu l-au lăsat mai
simplu Vlad și l-au complicat . Orașul Wadowicze este menționat în documente și
pentru prima dată în
anii 1325-1327.
Revenind la registrele civile pe teritoriul
Munteniei și Moldovei, nu administrația locului ci preoții spre cinstea lor au
început să țină primele evidențe ale locuitorilor din parohia lor. Ei
cunoșteau astfel și gradele de rudenie și nu oficiau căsătoria între rude
apropiate.
Confecționarea numelor de
familie a fost făcută de autoritățile locale după cum au înțeles (metodologia
primită dacă au avut una), au priceput sau au vrut! În principal numele de familie s-a format pornind,
de regulă, de la prenumele
tatălui. În Moldova unde "matriarhatul" este încă
"neabolit" s-a utilizat des și prenumele mamei. Spre exemplu actualul nume de familie Amariei / Ailincăi
/ Ilincăi ne indică faptul că la
începutul fixării numelui de familie respectivul era fiul / fica unei Maria /
Ilinca mult mai cunoscută /
importantă decât soțul ei în fața vecinilor sau a cunoscuților săteni.
Ca exemple, din Ion au apărut numele
de familie Ionescu, Ionașcu, Ionici. Din
Gheorghe / George au apărut nume de familie ca
Gheorghescu, Georgescu, din Marin au apărut nume de familie ca
Marinescu,
Marinache, etc. Numele de familie cu sufixul ESCU sunt după obiceiul filo
francezilor. De la popularul popa de pe buzele omului de rând, unii preoți și-au luat prețiosul nume de familie
Popescu!
Nume de familie sunt preluate și din nume
de localități. Spre exemplu unul din localitatea Cornu (nu cel cu număratul
oulelor în parlament și care a vândut pe nimic petrolul și gazul la hasburgi,
SIDEX-ul pe 0 la escrocul Tony Blaier,etc) și-a ales Corneanu!
Unul din Muntenia
sau dintr-o zonă de munte și-a ales Munteanu!
Unul care nu știe din
ce zone planetare i-au venit pe aici strămoșii și-a luat cel mai tare nume,
ROMânul. Numele de familie pentru unii amărâți au fost confecționate, de către slujbașii
iresponsabili ai primăriei, pe baza poreclei moștenită de la părinți
sau chiar de la bunici! Spre exemplu Ruginică, Mucea,
Blegea, etc.!
Pe certificatul de naștere se consemnau,
numele de botez adică prenumele și numele de familie al ambilor părinți sau cel
puțin al mamei dacă tatăl era necunoscut. Se mai consemna locul de naștere, data
nașterii, data eliberării certificatului și codul numeric personal format din
cifre, este unic pentru fiecare persoană și care conține data nașterii, genul,
etc. La majorat, pe buletinul de identitate se trecea numele de familie, prenume
și inițiala tatălui provenită din prenumele acestuia și cetățenia. La căsătorie,
fata de regulă prelua numele de familie al soțului dar păstra inițiala tatălui.
De când
s-au introdus cărțile de identitate – CI, s-a pierdut inițiala tatălui. De ce?
Mai mult, pe CI și pe Pașaport, la codul de țară, pe vremea guvernării a doi
bulibași (șeful suprem - bulibașa de Chirnogi, lângă Oltenița, și bulibașa de
Tărtășești subalternul său pușcăriaș) au renunțat la codul internațional
ROM provenit din România cu încărcătură semantică și istorică mare. Acesta a
fost alocat neamului celor doi bulibași pentru a banaliza pe români în Europa și
în lume. În schimb ROMânii au preluat insipidul cod ROU (de la
franțuzescul ROUmanie) ca să
se gudure și pe lângă francezi, nu numai de englezi! Pe vremea de prim ministru
a escrocului internațional Tony Blair, cei
doi și parlamentul plin de trădători, i-a donat acestuia combinate de miliarde de
euro și le-a cumpărat vapoare-fiare vechi tot de miliarde de euro!
Prenume este numele dat la botez de părinți
dar și de nașii copilului. Dacă prenumele copilului este prenumele unuia dintre
părinți / nași / bunici, atunci aceștia sunt pomeniți măcar o generație. Dar
prin acest procedeu ne recunoaștem și ca neam față de toți intrușii de printre
noi. Până nu de mult, majoritatea părinților erau conștienți alegeau ca prenume
pentru copii unul dintre prenumele tatei, mamei, bunicului și bunicii, nașului
și nașei, fratelui, sorei a unui dintre părinți sau prenumele altor rude
respectate de către părinți. Prin acest procedeu prenumele arde ca o
lumânare aprinsă odată cu persoana, flacăra fiind preluată ca o ștafetă de către urmași dacă vor
purta același nume,etc. Astfel, fără să vrem și să facem efort fizic sau mental, ne pomenim
deseori predecesorii de pe întreg lanț al acestui prenume. Faptul are și o altă
importanță și anume conectarea permanentă a subconștientului nostru cu strămoșii
noștri care ne pot transmite forță și energie de unde odihnește sufletul lor din
adâncul universului căci se pare că această pară energetică nu se risipește după
ce părăsește corpul nostru în care pare c-a intrat în corpul nostru la sau după
concepția din pântecul mamei!
Nefiind conștienți de această importanță
noi am început să dăm fel de fel de nume din filme TV, din cărți, gen Sandra
Braun tipărite pe banii Ministerului Culturii care sunt banii noștri ai
inconștienților și naivilor. Am început să dăm nume din te miri ce limbă care
credem, din prostie și necunoaștere, că este superioară limbii noastre! Nu vrem să
învățăm că Româna este cea mai evoluată limbă dintre limbile vorbite de
toate popoarele cunoscute în istoria omenirii. Introducerea unor prenume și chiar cuvinte străine în vocabularul nostru
este foarte nocivă deoarece în primul rând ne pierdem identitatea și nu ne mai
recunoaștem imediat după prenume fără a auzi dacă vorbim românește! Acest
comportament o au fandositele și caprele aproape goale pe ecranele TV și care se
cred mai dăștepte decât noi restul! Ele devin repede exemple de
conduită pentru alte căprițe,etc.
În unica
mea vizită în afara țării, Wiesbaden, Germania, circa o săptămână am trecut
zilnic pe jos printr-un parc numit Kur semnalat cu un afiș destul de mare!
Într-o zonă se juca șah cu piese cât jumătate de om! Era toamnă parcul era
foarte curat cu iarbă verde și uniformă de câțiva centimetri și părea un covor
imens și foarte plăcut. Vedeam greu o frunză căzută și faptul mă intriga! Cum
era întreținut? Frunze căzute din arborii de pe aleele trotuarelor iar nu vedeai
ușor. După un timp am găsit explicația după ce-am văzut niște tineri cu câte un
rucsac în spate și cu o "trompă de elefant " în mână care aspirau frunzele cu un
mic motoraș. Erau elevi, studenți, alți tineri care câștigau bani de la primărie
și puteau astfel să se întrețină singuri, să nu fie povară la infinit pe
părinții lor! Oare de ce nu-i copiem pe nemți la curățenie, ordine și disciplină
și-i copiem acolo unde nu sunt exemple bune?
Am intrat în vorbă
(la o masă dată de patronii unei mari firme care se ocupa de
optimizarea prin soft a proceselor din rafinăriile de petrol ale marilor firme
de pe planetă) a forumului utilizatorilor firmei unde erau circa 50 de persoane
(din care doi români invitați de onoare căci nu
eram dintre utilizatorii de soft ai firmei dar eram singurii din România care ne
ocupam de modelare matematică iar firma știa de noi și dorea o colaborare căreia
i s-a pus bețe-n roate de niște javre de trădători care au fost complici cel
puțin la două tentative de dispariție a celui mai mare institut de informatică
care a mai supraviețuit datorită mie) cu un cetățean englez care mi s-a recomandat
Așoka. Am dedus
repede că este indian mai întâi după față dar și după nume deoarece eu știam
câte ceva despre renumitul lor rege Așoka care a condus un regat din India cu
milenii înainte! Ca urmare am făcut repde un comentariu care l-a surprins și l-a
încântat. Iată că după milenii regele lor trăiește prin numele unor urmași care
nici nu știu ce nume important poartă. Englezul meu Așoka
(indian urmaș al cuceriților de către englezi, și care i-a cucerit și
el pe englezi la Londra) nu știa măcar o frază măcar despre
cel mai mare rege al nostru Burebista! Cum să știe
Așoka dacă noi urmașii lui Burebista nu știm? Cu două milenii în urmă acesta ne-a unit
neamul și ne-a lăsat cel mai mare regat din Europa și din toată istoria Europei.
Din păcate l-am asasinat și imediat i-am împărțit regatul în patru și s-a ales
praful căci în două milenii mai avem circa 1/10 din cel mai mare regat din
Europa! În schimb obrăznicăturile de cazaci vecini care nu știau cum îi cheamă
la Trianon în 1920 au azi o țară aproape de trei ori mai mare ca a noastră! Dar
jumătate din aceasta sunt teritorii românești pe care au pus Curulul iar acestor
generații apatride nu ne pasă de regimul de exterminare la care sunt supuși
românii care au mai supraviețuit după teroarea hasburgică, ungurească rusă, etc!
La noi este un fenomen grav
(acceptat de acești trădători de după Lovitura
Antiromânească din Dec 1989 dar și de complicitatea noastră) că
rudele din România ai lui Așoka (așokarii noștrii azi foarte aroganți, agresivi și
de nestăpânit din prostia și lașitatea noastră) pun
danciilor lor prenumele Decebal!
Noi mai facem doar un copil sau nici unul și cu milioanele fugim
afară!
Dacă continuăm așa iar așokarii continuă cu înmulțirea inconștientă
(fără să le pese de soarta de mâine a celor născuți) peste două milenii vom zice că așa
arătau dacii marelui Decebal. Este ultimul rege român care și-a dat viața pentru noi ca să-l preaslăvim azi
pe împăratul Traian! Desigur din prostie dar comițând o gravă blasfemie! Ceea ce
nu este bine ce se întâmplă și este inaccepabil cum ne comportăm din Dec 1989
când am dansat Lambada în ziua de Crăciun care ar trebui să fie sfântă! În
același timp românul nostru era ciuruit cu sute de gloanțe!
23 Mar 2022 și 17 Oct 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|