|
Spiridon I. Cristocea, un Dobreștean de
Excepție
S-a născut pe 20 Ian 1943 în Dobrești, Argeș. În perioada 1949-1956 a efectuat
și absolvit școala generală de șapte clase obligatorii
din Dobrești. În perioada 1956-1960, a urmat Școala Medie nr.2 Pitești, azi
Colegiul Național Liceal Zinca Golescu.
În
1965 și-a luat licența la Facultatea de Istorie, Universitatea București. În
perioada 1965-1968 a fost profesor la Boțești, Argeș. Apoi a fost încadrat la
Muzeul Județean Argeș unde a ajuns Cercetător Principal 1 și Director General de
unde s-a și pensionat. În această lungă perioadă a predat și la Facultatea de
Istorie, Filosofie și Jurnalism, Universitatea Pitești.
În întreaga viață a scris
zeci de cărți și articole ca istoric, arheolog medievalist, editor
de documente româno-chirilice, istoric al învățământului și cultelor bisericești
și monastice din zonă,etc. Astfel a efectuat cercetări în zeci de obiective din
zona Argeș-Muscel!
Este membru a unor asociații culturale de
prestigiu precum Asociația Arheologilor Medieviști din România.
Este poate cea
mai complexă personalitate pe care a zămislit-o satul și comuna noastră
Dobrești. Lui îi datorăm o parte din istoria recuperată legată de școala
oficială și corul din Dobrești. Corul nici nu împlinise o jumătate de secol și a
avut performanțe inimaginabile la nivel național datorate învățătorului și
preotului Ioan Popescu care a marcat destinul unui mare om, profesor și dirijor,
Nicolae Șetraru!
Cu
permisiunea domnului Spiridon I. Cristocea am scanat, editat și am pus pe Internet cele
două cărți care nu ne lasă să uităm istoria făurită cu mari sacrificii de către
predecesorii noștri. Fără efortul său cu siguranță n-am
mai fi putut recupera istoria satului nostru, a județului și chiar a țării. Noi
îi vom fi veșnic recunoscători! După toate criteriile importante Dobrești, Argeș
este în fruntea satelor din țară. Am în vedere domenii
foarte importante precum școala, activitatea culturală de excepție prin cor,
religia, etc!
Marile performanțe realizate de
dobreșteni n-ar fi apărut fără dăruirea marilor patrioți cu conștiință de neam
și țară, Mihail Eminescu, Spiru Haret, Ioan Dumitrăchescu, Alexandru Dobrescu,
Ioan Popescu, Nicolae Șetraru și nu în ultimul rând Ion Mihalache. Acestuia și
finului său Ioan Popescu îi îi datorăm măreața clădire multifuncțională, care
impropriu este numită Căminul Cultural. A fost un factor emulator pentru
performanțele obținute de corul nostru în concurs cu cele mai renumite coruri
din România oarecum reîntregită.
Deși a dat sute de mii de jertfe,
România a fost umilită de aliații săi favorizând pe agresorii noștri unguri,
germani, hasburgi care trebuiau să ne plătească despăgubiri de război! Mai mult,
din Banatul, românesc de când lumea, au dat bucăți la sârbi dar și la unguri
care au preluat și din Maramureșul istoric de dincolo de Tisa! Deci România nu
era încă Mare așa cum susțin indivizi care se laudă prea mult cu performanțe
obținute cu baioneta contra tunurilor germane de 305 mm în diametru! Ca absolvent al Școlii de Ofițeri în
Rezervă de Artilerie Bacău am tras direct cu tunurile antitanc de 76 și 85 mm
dar și indirect, pe timp de noapte cu obuzierul de 122mm. Acesta a intrat în
dotarea armatei române abia după al doilea război mondial! De aceea pot vedea
iadul trăit de soldatul român, neinstruit, neînarmat, neîmbrăcat și nehrănit
corespunzător! Acest iad a fost trăit direct dar și descris, să învățăm dar să
nu uităm, de marii patrioți Camil Petrescu și George Topârceanu!
Această pagină este fără
acordul dlui Spiridon Cristocea, Biografia și lista de publicații am introdus-o
fără ca autorul să știe. Dacă aș fi discutat poate aș fi fost refuzat! Dar cum
să aflăm despre marile personalități ale Dobreștiului care trebuie respectate în
primul rând măcar prin a cunoaște un minim despre biografia și munca lor? Pe lângă cele publicate în cartea
dedicată corului, îmi permit să mai adaug ceva legat de marile performanțe ale
Corului din Dobrești obținute înainte de 1944 și la nici o jumătate de secol de
existență! Toată evoluția aproape incredibilă
dar misterioasă a satului Dobrești a început cu revenirea acasă ca învățător și
preot a lui Ioan Dumitrăchescu care a avut o conștiință de neam și țară greu de
egalat. El a educat și strâns în jurul său conștiințe care i-au continuat opera
sa. Afară de Ion Mihalache este singurul căruia dobreștenii i-au dedicat un bust
de care nici nu prea știm căci nu ne-a deschis ochii nimeni la școală! Datorită
lui, care a servit Dobreștiul și țara circa patru decenii s-au construit două
sedii de școală, o biserică și s-a inițiat reconstrucția Bisericii Adormirea
Maicii Domnului finalizată de cel mai mare discipol al său preotul Ioan Popescu.
Ioan Dumitrăchescu a făcut imposibilul pentru aducerea acasă a
preotului Ioan Popescu! A avut în vedere ca, fostul și cel mai
bun elev al său din toată cariera didactică să slujească la ridicarea satului
său. Era repartizat
undeva în Bărăgan și l-a adus imediat să-și servească satul și țara de aici de
la noi unde a considerat că-îi este locul și datoria! Nu numai că l-a adus dar
nu l-a lăsat să se însoare cu persoana cu care intenționa ca să urgenteze
hirotonisirea! I-a recomandat pe femeia potrivită și meritată care l-a însoțit
în toată aventura vieții sale! Ioan Dumitrăchescu era căsătorit cu
sora mamei lui Ioan Popescu care era dobreșteancă, din familia Cercel,
căsătorită cu preotul Popescu din Cândești Deal. Fiind renumit ca învățător în
zona Argeș, Mușcel, Dâmbovița, copii din aceste zone veneau în gazdă să învețe
la Dobrești cu el! Desigur că mama și-a trimis copilul la Dobrești și a locuit
la familia Dumitrăchescu care n-avea copii! Ulterior a înfiat pe Niculina
Dobrescu sora lui Alexandru Dobrescu ambii copiii preotului dobreștean Petre
Dobrescu care slujea în Leordeni! Curios Alexandru Dobrescu vine în Dobrești și
profesează ca învățător și director al școlii.
Ioan Dumitrăchescu a decedat la datorie. Repara biserica Înălțarea din Cornet.
S-a dus la Priboieni să cumpere materiale. Dar n-a mai așteptat căruța tocmită,
venea pe jos și la lunca izlazului dintre Furești și Dobrești a făcut atac de
cord!
Niculina se va căsători cu marele patriot Ion Mihalache care la 58 de ani s-a
dus din proprie inițiativă să-și apere țara invadată din toate părțile. A fost
căpitan și comandant de companie, a scăpat teafăr și a primit trei mari
decorații din care Ordinul Mihai Viteazul și Legiunea de Onoare Franceză din
mâna generalului francez Joffre!
Preotul Ioan Popescu s-a înscris
voluntar pe front, era în clasa șaptea de Seminar la București. Mai avea o clasă
de făcut și examenul de absolvire pentru a putea deveni preot. Chinurile și
mărturiile sale despre iadul de pe front sunt inestimabile. Până la urmă s-a
îmbolnăvit de tifosul exantematic care a făcut sute de mii de victime românești,
soldați, cadre medicale, chiar doctori, civili! Dar a fost puternic, biologic și
a scăpat! Aflând că la Iași se ține examen de absolvire clasa 8-a seminar dar și
examenul de absolvire seminar, a primit o permisie de o săptămână și s-a întors
nu numai cu examenul de finalizare clasa 8-a (pe care n-o făcuse) dar și cu
examenul de absolvire Seminar! Mai mult, peste câteva luni, la București a luat
în primii șase licența de învățător! Au fost sute de concurenți din care care
mulți cu Școală Normală de Învățători pe care n-o făcuse el! Astfel, datorită lui Ioan
Dumitrăchescu care renunță la postul de preot și de învățător în favoarea
elevului său Ioan Popescu acesta ajunge învățător și preot în satul mamei sale
pe care-l va servi până la moarte cu conștiința mentorului său! Iar satul lui
iubit ca nici un alt loc nu l-a mai părăsit pe vecie căci locul său este lângă
zidul bisericii Adormirea care a fost reconstruită datorită efortului său!
Proiectul era din 1911 al mentorului său care a preferat să construiască noua
școală cu trei săli de clasă și care a fost terminată complet în 1920! Biserica a fost sfințită în 1937 de
către Miron Cristea, primul patriarh al României în fruntea unui sobor de
preoți. A fost cea mai mare sărbătoare cunoscută de Dobrești (și poate unică, de
această anvergură, din satele românești), la care au participat mii de
personalități din toată țara în frunte cu Ion Mihalache și cu generali ai
Armatei Române!
Tot Ion Mihalache este nașul de
cununie al soților Popescu care au avut doi băieți și o fată. Împreună cu Ion
Mihalache în 1938 demarează construirea clădirii multifuncționale impropriu
numită Cămin Cultural poate, de până azi, cea mai mare din satele țării! Din
păcate de circa trei decenii este lăsată de izbeliște, are geamurile sparte iar
acoperișul grav deteriorat! Aceasta ar trebui să fie clădire în patrimoniu
național și nici o explicație nu ține față de cei care au condus primăria
Dobrești din Dec 1989 și până azi! Sunt cel puțin iresponsabili ca să nu pronunț
atribute din domeniul procurorilor!
În Dobrești, circa patru
ani, preotul Ioan Popescu a slujit simultan și ca
învățător. Printre elevii săi l-a avut pe Nicolae Șetraru care
rămânea un necunoscut dacă nu era Ioan Popescu! Acesta s-a dus să-i convingă
tatăl să vândă pământ ca să poată să-și continue studiile și să ajungă învățător
și apoi profesor. Dar a ajuns și un mare dirijor care a obținut locul trei pe
țară, la Arenele Romane din București 1939, și locul doi pe țară la Craiova
1943! Părintele a decis să-l pună dirijor
pe Nicolae Șetraru în ciuda faptului că aveau angajat dirijor profesionist
plătit, recomandat și susținut de către Ion Mihalache. Acesta se purta grosolan
cu membrii corului care n-au vrut să mai vină la repetiții pentru a se prezenta
la concursul din 1939, Arenele Romane din București. Faptul a iscat o gâlceavă
între naș și fin, dar când corul a venit cu premiul trei nașul a trebuit să-l
felicite și să-i felicite! Astfel Nicolae Șetraru s-a impus ca
dirijor și a adus de la Craiova și locul II pe țară! În memorii părintele spune
că Nicolae Șetraru avea o voce minunată și învățase temeinic muzica la Școala
Normală dar era prea timid. Trebuia să-l încurajeze mereu. Toată viața Nicolae
Șetraru a purtat zilnic și cu mare respect costumul popular operă de creație a
neamului nostru care-l individualizează printre neamurile lumii.
Clădirea ce adăpostește (și este numită impropriu de săteni) Căminul
Cultural s-a construit în circa trei ani cu aportul lui Ion Mihalache. Și
această clădire a avut efectele ei emulatoare în marile performanțe ale corului.
Dar la aceste succese a contribuit decisiv chiar părintele Ioan Popescu care a
aplanat un conflict care putea duce la neparticiparea corului la concursul din
București bază a performanței de peste patru ani de la Craiova.Ca și mentorul său părintele
Popescu a fost o conștiință unicat închinată locului, neamului și țării. A pus
în practică doctrina lui Mihail Eminescu, a lui Spiru Haret dar și a lui Ion
Mihalache! A ajutat pe foarte mulți copii săraci să-și continue studiile i-a
îndrumat pe părinții lor ce să facă! Printre aceștia se află și Nicolae Șetraru
care a fost unul din cei mai buni elevi ai săi care după cele cinci clase era să
rămână la coasă cum se spune! Părintele s-a dus la tatăl lui Nicolae Șetraru și
l-a întrebat de ce nu-și înscrie și el băiatul. I-a spus că n-are bani. Vinde
bucata de pământ pe care i-o vei da și o să câștige el pe lună cât face aceasta!
Astfel și-a înscris băiatul la Școala Normală de Învățători!
La
această aniversare din 2002, un secol de existență a corului Dobrești au
participat artiști ai Casei de Cultură a Ministerului de Interne. Printre
aceștia s-a aflat renumitul Gheorghe Sărac care avea imprimate câteva casete cu
romanțe pe versuri Mihail Eminescu din care ne-a cântat!
Cu toate greutățile și părinții mei au contribuit la activitatea corală din
satul nostru. În 2002 tatăl meu la 90 de ani a avut șansa să prindă această aniversare
și a primit diploma aniversară de mai jos. Anul următor ne-a părăsit.
Mai jos dau lista
cărților publicate ca autor unic sau coautor. În prezent domnul Spiridon I. Cristocea este
spre finalizarea unei noi cărți legată de mânăstiri, schituri și biserici din
zona Argeș-Mușcel! Pe lângă acestea are circa 80 articole publicate singur sau
coautor!
1.
Spiridon Cristocea, Dobreşti, Judeţul Argeş. 100 de ani de activitate corală
1902-2002, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002, 56 p.
2. Spiridon Cristocea, Nicolae Il.
Ilinca, Nicolae Gh. Marinescu, Şcoala din Dobreşti, judeţul Argeş 165 de ani
(1839-2004), Editura Tiparg, Piteşti, 2004, 152 p.
3. Spiridon Cristocea, Argeş
Dicţionar de istorici, Editura S. C Tiparg S. A., Piteşti, 2003, 336 p.
4. Teodor Mavrodin, Ion S. Băcanu, Spiridon
Cristocea, Grigore Constantinescu, Argeş. Ghid turistic al judeţului, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1978, 174 p.
5. Teodor Mavrodin, Spiridon
Cristocea, Câmpulung. Mic îndreptar turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti,
1983, 75 p.
6. Petre Popa, colaboratori:
Constantin Cârstoiu, Spiridon Cristocea, Ilie Ion, Piteşti 600. Memento,
Piteşti, 1983, 173 p.
7. Petre Popa, colaboratori:
Silvestru Voinescu, Vasile Ioniţă, Teodor Cioflan, Constantin Berca, Natalia
Luca, Spiridon Cristocea, Argeş. Cartea Eroilor, Piteşti, 1984, 333 p.
8. Petre Popa–coordonator, Spiridon
Cristocea–colaborator, ș.a., Medalioane Universitare. Dicţionar, Editura
Universităţii din Piteşti, 2002, 260 p.
9. Spiridon Cristocea, Din trecutul
marii boierimi muntene. Marele ban Mareş Băjescu, Muzeul Brăilei, Editura
Istros, 2005, 170 p.
10. Spiridon Cristocea, Teodor
Mavrodin, Vasile Novac, Comuna Leordeni Judeţul Argeş. File de cronică, Editura
Ordessos, Tiparg Piteşti, 2007, 416 p.
11. Spiridon Cristocea, Marius
Păduraru, Comuna Cicăneşti Judeţul Argeş File de istorie, Editura Ordessos,
Piteşti, 2009, 432 p.
12. Spiridon Cristocea, Ştefan
Trâmbaciu, Câmpulungul Muscelului reflectat în catagrafia din 1838, Editura
Ordessos, Tiparul S.C Argeşul liber S.A. Piteşti, 2007, 251 p.
13. Spiridon Cristocea, Din trecutul
marii boierimi muntene. Marele vornic Stroe Leurdeanu, Muzeul Brăilei Editura
Istros, Brăila, 2011, 320 p. + XVI planşe color. Premiul ,,Nicolae Bălcescu” al
Academiei Române, 2013.
14. Spiridon Cristocea, Oraşul
Piteşti în catagrafia din 1838, Editura Ordessos , Piteşti, 2011, 164 p. + 7
file color
15. Spiridon Cristocea, Elena Rotaru,
Romeo Maschio, Piteştiul de altădată. O istorie ilustrată. Piteşti in old times.
An illustrated history, Editura Ordessos, Piteşti, 2011, 249 p.
16. Spiridon Cristocea, Oraşul Brăila
în catagrafia din anul 1838, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2012, 206 p.
17. Spiridon Cristocea, Dragoş
Măndescu, Ionel Dobre, Comuna Ştefan cel Mare, Judeţul Argeş, File de istorie,
Editura Ordssos, Piteşti, 2012, 470 p.+ 7 file color
18. Spiridon Cristocea, Schituri
argeşene mai puţin cunoscute, Editura Ordessos, Piteşti, 2012, 320 p.
19. Spiridon Cristocea, Catagrafii
din secolelel XVIII-XIX ale unor mănăstiri şi schituri din actualul judeţ Argeş,
Editura Ordessos, Piteşti, 2013, 536 p.
20. Spiridon Cristocea, Pomelnice de
biserici şi mănăstiri argeşene, Editura Ordessos, Piteşti, 2014, 181 p.
21. Spiridon Cristocea, Trei
pomelnice ale mănăstirii Hurezi, Editura Ordessos, Piteşti, 2014, 77 p.
27 Iun 2022, 8 Noi 2023; Gheorghe Ghe. Borcan
|
