|
Vasile Condruz și Ăl mai Tare OM din
Lume
S-a născut pe 20
martie 1933 în Ulmu, județul Brăila într-p famile numeroasă de țărani care
munceau foarte mult pentru a crește șase copii. Tatăl său îi părăsește
prematur când avea circa 13 ani, în timpul cuplitei foamete din anii
1946-1947. Primele patru clase le face în sat iar apoi norocul care l-a
salvat în viață îl ajută să facă o școală agricolă care va conta enorm în
supraviețuirea sa și a familiei sale. La 13.5 ani conștiința îl îndeamnă să
caute un servici pentru a-și ajuta mama și frații care erau mai mari ca el
dar care nu aveau școala lui! Cu o bucată de pâine și una de brânză
pleacă pe jos la Brăila și ajunge în două zile parcurgând circa 70km! Acolo
ajunge la Direcția Județeană a GAS-urilor dar nu-l lasă portarul să ajungă
la director. Are șansa ca acesta să fie om bun și să audă gălăgia iscată de
copil și portar care-l făcea cu ou și cu oțet! Directorul îl cheamă la el,
îl întreabă ce vrea, îi dă un test de o jumătate de oră pe care-l face
într-un sfert de oră și-l determină pe director să-l angajeze la GAS
Grigorescu situat la 3 km de comuna sa! Desigur după ce l-a întrebat de
vârstă și acesta s-a dat de 16 ani! Cu serviciul
în brațe drumul de întoarcere pe jos i se pare foarte scurt chiar dacă l-a
făcut tot în două zile! După ce-a revenit n-a stat să-și tragă sufletul și
s-a prezentat la post! Seara după prima zi de servici șeful GAS-ului îl
ajută să cumpere două pâini mari și-l trimite cu un docar negru acasă! Când
a oprit la poartă, mama lui a izbucnit în plâns crezând că i-au adus băiatul
mort acasă!
Domnul Condruz este cu 17 ani mai
mare decât mine! Nu știu de ce dar prin 2007, dintr-o perioadă foarte grea,
mi-am amintit de poezia Ăl mai Tare OM din Lume a marelui
patriot, regretatul Victor Vlad Delamarina plecat dintre
noi la nici 25 de ani! Am tot căutat-o și-am găsit-o printre notițele pe
care încă nu le aruncasem. Am introdus-o pe computer și am listat-o în câteva
exemplare ca să dau la prieteni sau cunoștiințe și să văd reacția. I-am dat-o și prietenului meu Vasile
Condruz care se pensionase și pierdea ceva timp prin Parcul Bucur Obor pe la șah
și nu numai. N-o cunoștea și chiar i-a plăcut mai ales că apreciază creațiile
care te destind având chiar mare talent la a scrie ceva întâmplări hazlii. Lângă
noi a stat foarte cuminte mai bine de o oră o tânără foarte drăguță (cu care
am glumit la început) care ne-a dat niște reclame din care cu greu își
câștiga existența nevăzând o altă alternativă! Nu-i mai păsa că trebuia să
scape de topul cu reclame! I-am dat o copie a poeziei și sper c-am avut un
impact asupra mentalului ei și s-o ajute în această viață a majorității
decisă de interesul egoist a unui grup minuscul de excroci sau trădători de
neam și țară!
(Pe
atunci eram fără servici de ani buni. Din motive legate și de sinceritatea mea
nu mă mai angaja nimeni având deja 57 de ani și antecedente care nu plac
patronilor de ieri, de azi și dintotdeauna.
Domnul Condruz avea în agenda sa sute de telefoane de la patroni sau directori
de firme cărora le-a făcut un bine cândva. După circa un an de demersuri
și interviuri teatrale pe care nu le mai suportam n-a renunțat dar a avut o idee
care se va dovedit genială și leac la problema mea. Am fost angajat, de o
cunoștiință comună, după trei zile pe un post formal de consultant în
informatică dar într-o hală industrială tocmai din Otopeni. Totuși subalternul lui direct și șeful meu
m-a utilizat, peste un an, pe post de muncitor necalificat. Cu toate acestea
munca aceasta mi-a făcut mult bine mai ales că aveam și o masă caldă gratis la
prânz în condițiile că de zeci de ani nu mai aveam așa ceva regulat.
A fost jobul care m-a salvat de la
înfometare și de la "tăierea curentului" de către toți furnizorii mei de
servicii! Ciudat, miraculos, a fost unicul job care a alungat pentru câțiva ani depresia,
boala secolului, care, găsind condiții propice, se instalase pentru prima dată
în capul meu. Din păcate boala a revenit după pierderea prematură, în noiembrie
2016, a fratelui meu mai mic de la care n-am reușit să-mi i-au rămas bun cum n-am
reușit nici la mama în iunie 2013. Și mai mult, nici n-am ajuns încă la locul lor veșnic!
Și din această nouă încercare am scăpat miraculos la sfârșitul lui Noiembrie
2020 printr-o întâmplare de data aceasta printr-un șoc mental provocat de o
cunoștiință foarte apropiată pe care n-o credeam în stare și de așa ceva! Dar
prin ceea ce a făcut m-a salvat, fără să vrea, a doua oară fapt pentru care-i
sunt dator și nu cu mulțumiri! Dar nu pot să-mi plătesc datoria decât prin ceea
ce fac gratuit așa cum de altfel m-am comportat toată viața mea fără să mă
gândesc la mine)
Vizibil încântat
de poezie l-am întrebat știți cine sunt?
Cine mi-a replicat?: Ăl mai tare OM din Lume!
Am râs amândoi iar după ce m-a salvat și ne-am reîntâlnit în parc, ca să
nu uite cine sunt, l-am întrebat din nou dacă știe cine sunt. Mi-a răspuns
corect: Ăl mai tare OM din Lume!
Dar a urmat surpriza, întrebându-mă: dar eu cine
sunt? I-am dat imediat replica: Salvatorul lui
Ăl mai tare OM din Lume. Am râs din nou amândoi. Nu puteam să-i cedez renumele meu pe care
de voie de nevoie îl acceptase formal în dialogurile noastre. Dar răspunsul meu
este un paradox deoarece Ăl mai tare OM din Lume n-are nevoie de salvatori, el
se descurcă și se salvează singur din orice situație complicată petru orice
muritor!
Tot de prin 2007 (când se
frământa să mă salveze) l-am tot bătut la cap să
scrie poveștile foarte captivante pe care mi le depăna! Multe erau chiar din
viața sa reală excepțională. În plus avea un har special de povestitor parcă ar
fi fost ruda neștiută a lui Panait Istrate căci erau din același județ Brăila! Au trecut 11 ani și nu ne-am mai văzut.
N-am prea mai vorbit nici la telefon deoarece dânsul m-a sunat de câteva ori iar eu
niciodată. Totuși în 2018 mă sună și-mi
spune că vrea să-mi dea cartea pe care tocmai o publicase la o editură din
Craiova. Această editură l-a plimbat pe drumuri, i-a luat banii dar și-a bătut
joc de carte dar mai grav și bătut joc de Limba Română, cea mai evoluată limbă a
tuturor limbilor Omenirii! Știind foarte bine engleza domnul Vasile Condruz a
hotărât să fie bilingvă Dacă Vrei Poți /
If You Want,You Can. Chiar dacă eram conștient că-l supăr (nu știa de
starea mea din ultimii ani) i-am zis s-o dea unui tânăr căruia să-i fie cumva utilă!
În 2010, am publicat prima mea carte
intitulată Miraculosul Joc Sudoku. La începutul lui Decembrie
2020, după ce-am revenit a treia oară din "iad"
m-am apucat imediat de scris. Aveam multe
adunate în circa 40 de ani de informatică serioasă, plus softurile mele foarte
importante, plus trei premiere informatice. Într-o lună și jumătate, editată
complet de mine, mi-a apărut a doua carte
ALLO și SAMO... Încurajat de reușită, m-am apucat imediat de a treia intitulată
Miraculosul Joc de Șah pe care am editat-o complet și am
publicat-o la sfârșitul lui Martie 2021! Și aici am avut softurile foarte utile
dar și bune construite de mine pentru desenarea diagramelor,etc.
Până la sfârșitul lui Aprilie am mai salvat două manuscrise la care autorii
au muncit zeci de ani. Unde a fost cazul le-am completat cu noi date și
teorii, le-am corectat datele istorice sau geografice greșite, am adăugat ceva consistent,
am găsit soluția legală și le-am
publicat. Până la sfârșitul lunii mai am mai publicat o carte Dumitru Anghel, un
OM între Oameni, dedicată prietenului meu care parcă ar fi frate cu dl
Condruz! Amândoi și-au salvat familiile numeroase pe foametea din 1946-1947
rămânând fără tată, amândoi au avut tangență cu cartierul rău famat Brăilița
din Brăila situată la respectiv 500 / 75 km de cei doi, iar Editura Sfântul
Ierarh Nicolae care m-a salvat era din Brăila!
Ca urmare cu moralul refăcut complet (după
ieșirea miraculoasă din a treia perioadă de depresie) îi dau telefon dlui Condruz și l-am întrebat dacă mai are exemplarul meu! A fost bucuros
și-am convenit să ne întâlnim iar eu și mai și doream să-i fac surpriza cu două
din cărțile mele. Când am văzut cât de mică este cartea
publicată l-am criticat rău și l-am făcut chiar leneș de parcangiu ... Mi-a
replicat că mică, mică dar este esență! I-am "ordonat": continuați să scrieți
pentru volumul doi care să fie de 10 ori mai mare! Replica promtă:
aștept
ochelarii din America!, care nu i-au sosit nici azi! Avea 85
de ani și nu știam că
are probleme serioase cu vederea! Minciună sau nu mi-a spus că are interdicție
chiar de la
doctor să-și forțeze "organul"! Desigur al vederii!
Cartea are 40 de povestioare reale fiecare
pe cel mult o jumătate de pagină. O parte le auzisem cândva dar le și
uitasem. Toate sunt excepționale mai ales pentru această epocă a computerului,
a internetului și a telefonului mobil când majoritatea nu mai avem răbdare să
citim nici o pagină! Genialul meu salvator a
introdus Stilul Vasile Condruz al pastilei de adormit imediat!
Fiecare povestioară este foarte
deconectantă, chiar din viața reală incredibilă a autorului! Oricât de
stresat sau supărat ai fi dacă citești o pastilă din cele 40 te detensionezi iar
dacă o faci seara adormi și mai repede!
Pe lângă cele de mai sus am făcut un site
unde
am pus până acum circa 15 cărți gratis din care majoritatea sunt ale mele ca
autor sau coautor. Cu acordul dlui Condruz
am
pus și varianta în română Dacă Vrei Poți dar reeditată de subsemnatul!
De când am făcut schimbul de cărți am
vorbit mai des la telefon. O convorbire nu scade sub o oră! Îl critică și "șefa
de cabinet",etc. care le știe pe toate mai ales c-a fost profesoară și-i crede
pe toți elevii ei! M-a certat și pe mine! Am ripostat, nu i-a convenit și-a
dorit scuze pe care nu i le-am dat nici până azi chiar dacă mi-a cerut expres
salvatorul! Dacă-l sun mă recomand: Ăl
mai tare OM din Lume iar dânsul confirmă prin: Salvatorul!
Dacă sună zice: Salvatorul iar eu confirm prin: Ăl mai
tare OM din Lume! Și începem conversația.
În ultima vreme mi-a făcut surpriza și mi-a
recitat unica sa poezie deocheată (a la unele povești ale lui Ion Creangă) auzită de mine
de la dânsul și intitulată Maricica. Este versificarea
dialogului cu un pretendent care întâmplător îi iese-n cale lângă vii sau mai
departe! Spun doar primele trei versuri deoarece n-am acordul autorului care
poate fi descoperit de "șefa de cabinet" pe funcție de peste 50 ani: Maricico donde vii / Iaca,
colo dântre vii / Ș-acolo ce-ai mai făcut / Iaca colo m-am ... L-am întrebat cum de
i-a venit în minte numele Maricica! N-am primit un răspuns sau o explicație
satisfăcătoare. De aceea i-am spus eu o poveste reală cu
mine, Maricica și cu Petrică,
prietenul meu mai mic cu vreo 10 ani, un băiat plin de viață și care avea harul
să creeze numai bună dispoziție în jurul lui. Ne-am cunoscut într-o noapte abia
după circa 3 luni de vecinătate. Era în perioada când locuiam într-o
debara de circa 6 m2
(mai aveam și o bucătărioară de 3 m2) aflată la demisolul și
parte sub scara unei vile
cu două etaje din Floreasca de la intersecția străzilor Ceaikovski cu Mozzart! O
familie de doar patru granguri ocupau întreaga vilă partea de parter și cele două etaje!
Nu le era suficient, mai
aveau și o debara-magazie de circa 15 m2 la acest demisol unde
trăiau trei suflete Petrică stătea în gazdă la nenea Radu un moș infirm care avea
două camere fiecare de peste 10 m2 fiecare plus o magazie mare cam de
circa 15m2!
Din 2007 până prin 2022 am tot glumit cu
aceste noi prenume obținute prin autobotez mental. Totuși, afând câte am făcut
ultimii doi ani (față de 2022), domnul Condruz a început să aibe dubii și să creadă că
nu prea mai poate glumi pe auto-epitetul Ăl mai Tare OM din Lume!
În 2021 am publicat 5 cărți editate
toate de mine din care la trei sunt coautor. Pe lângă site am făcut
altele legate de cartea ALLO și SAMO și nu numai. Ca urmare am fost acceptat coautor la volumul 5 din
Istoria Informaticii Române, Volumul fusese închis în Noiembrie 2020 dar a fost
redeschis pentru mine în Aprilie 2021! A făcut-o profesorul
universitar Marin Vlada
care, din păcate, în Septembrie 2021, ne-a părăsit prematur la 68
ani!
Pe lângă toate acestea am depus eforturi ca
domnul Vasile Condruz să fie făcut cetățean de onoare
în comuna lui Ulmu, Brăila dar și în orașul Brăila! Cu acest prilej am reușit să
public pe Portalul Brăila
primul articol după 2005 legat de dl Condruz deși regretatul Corneliu Vadim
Tudor l-a republicat în 2014 în aceleași reviste datorate dânsului! O
obrăznicătură redactor la Portal a încercat să-și însușească munca mea
dându-se autoarea imediat după titlu, dar n-a îndrăznit să mă șteargă și m-a
lăsat la final!
În final dau una din cele 40 pastile de
deconectare și de adormit.
Mi-am pierdut soacra prin Parcul Bucur Obor Într-o zi am ieșit cu soacră-mea la plimbare în Parcul Bucur Obor. Dânsa mergea
sprijinindu-se pe un cadru metalic. Ne-am despărtit după intrarea în parc. Eu am
mers să joc câteva partide de șah cu un prieten. I-am spus soacrei că ne vedem
mai spre seară!
Furat de partidele de șah n-am observat că s-a înserat! Am început să-mi caut
soacra dar n-am mai găsit-o! Am mers acasă și-am întrebat soția dacă cumva a
venit pe acasă. Mi-a răspuns că nu și să nu vin fără ea acasă! Am căutat-o iar
peste tot în parc dar tot n-am găsit-o! Am căutat-o și în locurile mai ascunse
și în boscheți. Un îndrăgostit cu prietena sa m-a întrebat pe cine caut și i-am
răspuns sincer că-mi caut soacra. Acesta mi-a promis că dacă n-o găsesc îmi face
el rost de o soacră!
În final am reușit să dau de ea la extremitatea cealaltă a
parcului unde stătea la o șuetă cu o octogenară ca și ea!
Situații paradoxale:
1. După ce n-o găsește se duce acasă să întrebe soția dacă nu cumva soacra a
venit singură acasă. Dar era aproape imposibil deoarece avea
nevoie de sprijin și nu putea ajunge singură acasă. Dialogul de acasă este o frază, este mult mai picant dar l-am uitat!
2. Ce să caute o soacră cu cadru prin boscheți!?
Nu avea absolut
nici o logică s-o caute aici dar a creat singura ficțiune pentru finalul
care trebuie să recunoaștem că este plin de umor!
3. Răspunsul tânărului cocoș, deranjat de căutătorul de soacră,
este genial:
dacă n-o găsești să vii căți fac rost eu de o soacră!
Vasile P. Condruz este un geniu care putea să aibe publicate
zeci de cărți
foarte bune și chiar foarte utile! Dar și-a dedicat viața țării, profesiei, familiei,etc. În
plus este un om de mare omenie și a ajutat pe foarte mulți! Este cel mai
mare fiul al satului Ulmu și ar fi trebuit să fie de mult cetățean de onoare!
Sper să vină noi generații care să respecte valorile locale dar și ale țării!
21 Mai 2022
Gheorghe Ghe. Borcan
|