Părintele Pimen Vlad de la chilia Intrării Maicii Domnului în biserică de la
Schitul Lacu din Muntele Athos, a vorbit despre subiectul care este pe buzele
tuturor în această perioadă.
Părintele Pimen Vlad:
Să ne
iubim țara, strămoșii, copiii!
Părintele Pimen Vlad:
Nu-i războiul nostru , de Doar România
Conflictul
dintre Ucraina și Rusia, un detaliu ce ne înfioară pe toți
Vreau să vorbesc despre un subiect
sensibil la ora actuală dar pe care îl trăim. Despre război. Toată lumea
vorbește despre război. Eu nu am vrut să deschid gura despre așa ceva. Să
continui numai despre lucrurile frumoase ca să vă încurajez, să luați putere, să
vă pot scoate puțin din toată nebunia care este. Pentru că am auzit multe cazuri
de sinucidere, oamenii disperați fără niciun rost.
Ce înseamnă război?
Mulți nu știu, au văzut filme cu
război, reportaje cu război, jocuri cu război, vor și ei să fie eroi. De multe
ori am stat de vorbă cu bunica care a plecat de mult timp la domnul. Bunicul
meu, soțul ei, a murit în al doilea război mondial. Împușcat pe front. Undeva
unde e Republica Moldova acum, într-un sat din Basarabia. Era pe front și acolo
murea lumea și dintr-o parte și din alta, asta aduce războiul. Aduce moarte și
foarte multe mi-a povestit bunica și mulți bătrâni de acolo din zonă.
România nu este în război și nici nu va fi
Știți ce înseamnă războiul? Înseamnă
moarte și nimic altceva! Să nu ne dorim așa ceva. Eu nu am venit să vă
înspăimânt. Vreau să vă încurajez. Și să nu uităm, cu ajutorul lui Dumnezeu,
România nu este în război și nici nu va fi, dar asta depinde de noi. Este o
vorbă, să nu ne băgăm acolo unde nu ne fierbe oala. România dintotdeauna și-a
apărat sărăciile și nevoile și neamul. Ea a stat acasă și s-a apărat. Nu s-a dus
nicăieri, nu s-a băgat niciodată în treburile nimănui. S-a apărat când a fost
nevoie, atâta tot.
Alt
lucru, datoria noastră ca și creștini este de a ne ruga pentru toată lumea. Nu
contează, că sunt ruși, că sunt ucrainieni, ce or fi, e datoria noastră de a ne
ruga pentru toată lumea și pentru pacea întregii lumi. Toți creștinii trebuie să
se roage pentru toți ca să-i lumineze Dumnezeu să se liniștească, să ia
hotărârile cele bune și să facă pace. Interese sunt foarte mari la toate
nivelurile, din toate părțile. Să nu ne gândim că este doar ceea ce ni se pune
pe ecrane.
Bunătatea românului s-a văzut acum
M-am bucurat mult că nu s-a pierdut
la români bunătatea. N-au ținut cont de nimic. Dacă ne uităm în istorie, toți
roată în jurul nostru, toți vecinii au luat câte o bucată din România. Cum a
prins ocazia nu ne-au iertat. Au luat și rușii, au luat și ucrainienii, toți
odată. Am vorbit și cu cei din Republica Moldova și cu cei care vin din Ucraina,
discutați să vedeți cum au fost ei tratați acolo. Nu vă gândiți că au fost
ținuți pe palme, au suferit românii noștri. Și cei care au fost sub ruși, și cei
sub ucrainieni, toți au suferit.
Dar bunătatea românului s-a văzut
acum. N-a ținut cont: bă, tu ești român din Bucovina de Nord sau ești ucrainian?
Nu, pe toți i-a primit cu brațele deschise și au oferit ce au avut mai bun. S-a
lăsat pe el și i-a scos în față. I-a îmbrățișat, le-a oferit cazare, mâncare,
i-a primit pe toți. Care a vrut să stea în țară a stat, care nu s-au dus mai
departe, dar bunătatea și dragostea românului creștin nu s-a pierdut, s-a văzut.
Înseamnă că mai trăiește evanghelia în noi și are dragoste, neținând cont de cum
s-au purtat ceilalți.
Dragostea românului să rămână așa că
pentru asta ne va salva Dumnezeu țara, să știți. Începe Postul Mare, e un
început, o dovadă că putem să fim mult mai buni. În afară că putem să-i ajutăm
pe toți care vin, care sunt în suferință, vedem familii, copii, vedem pe toți
cum vin. Cu rugăciune, să ținem și noi postul, să facem jertfă. Și chiar ăia
care nu țineau, să țină postul, să facem o jertfă pentru a-l îmblânzi pe
Dumnezeu să aducă pacea.
Dacă ia Dumnezeu
pacea de pe pământ va fi haos
Dacă ia Dumnezeu pacea de pe pământ
va fi haos. Să știți că nu suntem departe de un război din ăla cum a mai fost.
De aia rugăciune, postul să-l ținem cum putem, să ne luptăm și să avem dragoste
față de cei din jur. Și alt lucru, spovedanie și împărtășanie. Nu lăsați că nu
știm dacă mai ajungem la ziua de mâine. Să fim pregătiți. Poporul nostru e
obișnuit cu războaiele, în timpurile vechi erau an de an. Dar românul se
spovedea, se împărtășea și își apăra familia și pământul de acolo, neamul. Nu
s-a dus nicăieri, să nu facem greșeala asta de a ne băga în trebuirile altora.
Începe și postul. Știți că la
televizoare acum sunt telecomenzi. Au un buton cu roșu pe care scrie stop. Pe
ăla încercați să apăsați cât de des. Nu mai stați la televizoare. Că o să vă
înnebunească. Mai ales reportajele de război. Recent am văzut o filmare la un
reporter. Mi se pare că era din Germania și povestește el când era tânăr,
curajos. Începuse războiul în Irak. S-a dus omul și a vrut să facă reportaje pe
front.
S-a dus, s-a cazat acolo la un hotel,
a doua zi cu râvnă, avea aparatul cu el, la hotelul ăla erau mai mulți reporteri
și li s-a pregătit un autobuz cu care să plece pe front. Vede el că toți
reporterii veniseră cu câte o canistră cu benzină. Oamenii ăștia, se gândea el,
știu ce înseamna să fii pe front. Posibil ca autobuzul să-și consume benzina și
să rămânem fără. Ia uite ce grijulii sunt.
Și a plecat. Au mers în afara
orașului unde erau niște tancuri, mașini bombardate. Dar nu era război acolo,
trecuse de mult de acolo, războiul era departe. Coboară toți. Și vede că se duc
toți și pun canistrele cu benzină pe mașinile de acolo și le dau foc. Montează
camerele și încep, suntem în direct pe front. Au mai luat și niște oameni
îmbrăcați în soldați cu mustăți și câte o pușcă în spate care alergau dintr-o
parte în alta. Și ăștia filmau la greu că sunt în direct pe front, în acțiune
directă. Și spuneau uitați ce se întâmplă, tocmai au bombardat tancurile ăstea,
oamenii uciși, ăsta disperat, nu-i venea a crede, el își dorea pe front.
Era buimăcit. L-au prins ăștia și pe
el în obiectivul camerei, că el nu a filmat nimic, nu-i venea să creadă ce fac
reporterii. Se aștepta că după ce termină ăștia treaba merg pe front. De unde,
s-au urcat în autobuz, toată lumea la hotel înapoi. Și el zice, bine, dar nu
mergem pe front? Și i-au spus: măi băiatule, ia și învață, așa se fac
reportajele, cine e prost să moară pe front?
S-a întors omul la hotel amărât,
către seară a sunat-o pe mama lui. ”Vai, dragul mamei, tu ești? Mă gândeam că ai
pățit ceva, te-am văzut la televizor pe front cum alergai pe acolo. Erai printre
tancuri, pe acolo”, el săracul, buimăcit, se plimba și el pe acolo, nu știa ce
se întâmplă. El: ”Nu mamă, era doar regizat totul pentru filmare”. Femeia: ”Nu
dragul mamei, te-am văzut la tv, știu ce am văzut, erai pe front”. Nu putea
să-și convingă mama că a fost pe front. Ați înțeles cum se fac reportajele de
război?
Televizorul să fie închis. Era război
și în Irak, se omorau. Dar nu se duceau reporterii la război. Ați înțeles?
Războiul este, și acum în Ucraina, războiul este.
Vreau să aveți
curaj
Vreau să aveți curaj, credință în
Dumnezeu, că nici un fir de păr din capul omului nu cade fără îngăduința lui
Dumnezeu. Dacă e să murim, murim orișiunde, unde nu ne așteptăm. Să mai știți un
lucru, că Dumnezeu nu dorește război și nu Dumnezeu aduce război. Războiele le
facem noi oamenii pentru că-l părăsim pe Dumnezeu, El ne lăsă, se retrage. Și ne
lasă să ne facem de cap noi dacă nu mai avem nevoie de El. Vedem, în timpurile
vechi, erau cruciadele în numele lui Dumnezeu. Și acum, se bat două țări
ortodoxe în numele lui Dumnezeu, nu? Noi întotdeauna, cum spune și la Sfânta
Scriptură, și dușmanului tău dacă îi e foame, dă-i pâine. Dacă îi e frig,
îmbracă-l. Ați auzit? Noi la toți, indiferent de istorie, dacă vin în țară la
noi, să-i servim cu ce trebuie, să ne arătăm dragostea de creștin. Că asta a
făcut și Mântuitorul, răstignit pe cruce, El ne-a îmbrățișat pe toți și a spus,
iartă-le, Doamne, că nu știu ce fac. Ați înțeles?
Vrem pace? Opriți avorturile! Astea sunt crime
Să avem nădejde în Dumnezeu, în Maica
Domnului, că nu ne lasă, să știți. Maica Domnului e deasupra la toate. Ne ia sub
acoperământul ei, dar încă un lucru, începe Postul, fără avorturi. Sunt crime!
Se vorbește de ce se întâmplă pe front, că mor oamenii, dar nimeni nu vorbește
de câte crime se fac în fiecare zi. Și acum, cât e război, e coadă la avorturi,
încă se fac. Vrem pace? Vrem ca Dumnezeu să ne acopere? Opriți avorturile!
Ăstea sunt cele mai mari crime, că
sunt cu premeditare făcute. Orice copil avortat sufletul lui se duce la Dumnezeu
și cere să fie pedepsiți părinții lui că nu i-a dat dreptul la viață. Astea sunt
crime. Să le oprim pe astea, să ne spovedim, să ne împărtășim, să ținem postul
și să avem dragoste față de toți.
Prin asta dovedim că suntem creștini,
dacă nu, avem o credință doar pe buze. N-am nicio treabă nici cu rușii, nici cu
ucrainienii. Datoria noastră este să-i pomenim pe toți, să ne rugăm pentru toți.
Ați înțeles?
Dar să nu ne băgăm în treburile lor.
Nu-i războiul nostru, noi să-i ajutăm cu rugăciunea. Cei care vin la noi să-i
primim cu multă dragoste. Maica Domnului să ne ia în brațele ei și să știți că
dacă o avem pe Maica Domnului nu ne e frică de nimic și nu ni se întâmplă
nimic”, a explicat părintele Pimen Vlad pentru site-ul O chilie athonita.
reeditat
așa pe 15 Iun 2022, la 133 de ani de la asasinarea celui
mai mare patriot al neamului, Mihail Eminescu,
Gheorghe Ghe. Borcan