|
Ștefan
cel Mare și Sfânt
(domn 1457-1504)
|
|
| Ștefan cel Mare la Suceava |
Mihail Eminescu la Putna |
Doi dintre cei mai mari patrioți
ai neamului s-au întâlnit peste veacuri și-au format o armată complexă
și invizibilă care apără neamul românesc milenii de după ei! Ștefane
Măria Ta...,
Vezi Doina, La Arme, etc.! |
Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea)
s-a născut la Borzești în 1439 și-a plecat la Zalmoxe pe 2 Iul 1504. Era fiul
lui Bogdan al II-lea (1409 – asasinat 15 Oct 1451 la Reuseni, Udești, Suceava) a
fost domn al Moldovei între 12 Oct 1449 - 17 Oct 1451. A fost asasinat de
fratele vitreg Petru Aron care a ocupat tronul sub numele de Aron Vodă cu
intermitențe în perioada 1451-1457 când a fost detronat (ulterior și pedepsit
exemplar de nepotul său) de Ștefan cu ajutorul lui Vlad Țepeș!
Ștefan cel Mare a
marcat decisiv istoria și evoluția României. Fără apariția lui în acel moment
crucial nu știm ce era cu noi azi! A fost un geniu ca om de stat, diplomat și
conducător militar și de aceea a reușit o domnie de 47 de ani cea mai lungă
domnie în care Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o
perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște
socială.
Și-a bazat regimul pe o nouă clasă
conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime,
ridicați la demnități pe baza meritelor militare, și desigur a loialității față
de domn. A sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri
colective ale obștilor de răzeși care l-au ajutat în apărarea țării fiind astfel
baza numită și oastea cea mare.
Pe plan extern a impus sau a susținut
conducători favorabili în unele țări vecine precum Țara Românească și Hanatul
Crimeii. Totodată a făcut unele alianțe astfel ca Imperiul Otoman, Regatul
Poloniei și Regatul Ungariei să nu poată amenința Moldova.
A încercat
realizarea unei alianțe puternice împotriva turcilor. A trimis soli la Papa de
la Roma, Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia și Persia. Dar n-a răspuns nimeni cu
ceva serios! De aceea și-a creat și întărit la granițele țării o succesiune de
cetăți precum Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei,
Lăpușna și Hotin.
Și-a
modernizat armata cu o componentă permanentă și profesionistă care să se
integreze altături de unitățile de răzeși înarmați, mobilizați în cazulul unei
invazii sau al unei campanii militare de pedepsire a vecinilor.
A dus peste 40 de bătălii în
majoritate câștigate. Dintre acestea menționăm victoria de la Baia asupra lui
Matei Corvin în Dec 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor din 1469,
victoria de la Vaslui împotriva otomanilor din Ian 1475, victoria de la Codrii
Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert în 1497.
Desigur, cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din
Bătălia de la Vaslui, la 10 Ian 1475, împotriva unei puternice armate otomane
conduse de Soliman Pașa, beilerbeiul Rumeliei. Din această cauză sultanul
Mahomed al II-lea va conduce în persoană o expediție în Moldova încheiată cu
înfrângerea armatei Moldovei, în bătălia de la Valea Albă-Războieni. Mahomed al
II-lea cucerise Constantinopolul în 1453 dar fusese învins (usturător de rău) de
două ori de doi domnitori români! În 1456 la Belgrad Iancu de Hunedoara i-a
administrat o lecție după care vrea să se sinucidă. În 1462 primește o altă
lecție de la Vlad Țepeș care personal a intrat noaptea în tabăra lui și putea
să-și găsească sfârșitul pe pământul sacru din Regatul lui OM și al lui
Burebista!
După 1476, Ștefan a fost nevoit să
accepte suzeranitatea Imperiului Otoman, obținând condiții foarte bune pentru
Moldova. În schimbul unui tribut anual modic, țara își conserva intacte
instituțiile și autonomia politică internă.
Ștefan cel Mare a sprijinit cultura,
biserica ctitorind un număr mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât
și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a
fost canonizat la 20 iunie 1992 de către Biserica Ortodoxă Română, cu numele de
Ștefan cel Mare și Sfânt.
A fost căsătorit de trei ori. Prima
soție a fost lituanianca Evdochia fiica marelui cneaz de Kiev care a murit
prematur se pare la o naștere. A doua soție a fost Maria din Mangop din familia
imperială bizantină care a avut Regatul Teodoru din sudul Crimeii de unde venit
cu un domeniu ca zestre! A treia a fost Maria Voichița, fiica lui Radu cel
Frumos. Din aceste căsătorii s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a
asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A
murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.
Deși a domnit
într-o epocă cu multe războaie provocate de otomani, tătari și chiar de către
creștinii catolici el a reușit să domnească 47 de ani și să moară natural. A
purtat aproape tot atâtea războaie și totdeauna era în fruntea
oștenilor săi, participând și fizic la luptele foarte grele pe atunci. Armata sa
era majoritar compusă din răzeși, țărani liberi care
aveau propria lor bucată de pământ din care supraviețuiau cu familiile lor. Să mai vorbim de arme, haine, încălțăminte, hrană
?! Totdeauna invadatorii erau de câteva ori mai mulți decât cei din armata de
strânsură.
Se presupune că Ștefan cel Mare și
Sfânt învățase jocul de șah care are la bază reguli
similar militare cu plan
de atac/apărare, strategie și tactică. De aceea a
biruit în majoritatea războaielor sale și-a domnit atât de mult. Desigur că
fără geniul său nimic n-ar fi fost posibil! Ștefan cel Mare și Sfânt a
fost omul secolui său dar și al mileniului! Prin lupta sa și a micuțului
său "regat" a sacrificiilor enorme el a apărat și chiar a salvat Europa catolică de invazia otomanilor!
Din păcate această Europă
n-a făcut nimic pentru el! Din contră i-a fost chiar dușmană! Cățelușii Papei de la Roma, semiromânul
Matei Corvin și regii polonezi în loc să-l ajute au invadat cu oaste Moldova ca
să-l înlăture de la domnie și să-și pună cățelușul lor care eventual să accepte
și catolicizarea spațiului românesc!
Cazul nu se oprește
doar la Moldova și Ștefan ce Mare! Tot cățelușul amintit, la porunca
Papei de la Roma, l-a sechestrat 14 ani pe marele domnitor Vlad Țepeș care tocmai redusese
la jumătate oastea lui Mahomed al II-lea! Era condusă chiar de cel care în 1453
cucerise Constantinopolul care a ajuns Istanbul iar Catedrala Sofia a
Patriarhilor Ortodocși a fost transformată în Moscheia Agia Sofia pe care o
vedem și azi! După câteva tentative nereușite ale supușilor săi (ajunși în
țepele de pe ziturile măreței Curți Domnești din Târgoviște) Mahomed a venit
personal să-l pedepsească pe ghiaurul neascultător! Culmea cu câțiva ani înainte
de 1453, ghiaurul fusese ostatec la turci pe domnia tatălui său! În loc să vină
direct acasă conștiința nu l-a lăsat și și-a riscat viața la apărarea
Constantinopolului în 1453!
Handicapatul la
sechestrat pe marele voievod în cetatea Vișegrad de pe o insuliță de pe Dunăre
de lângă Budapesta! Era chiar complexat de măreția cei doi pe care n-ar fi putut
să-i ajungă niciodată iar el se dorea buricul zonei căci așa i-a băgat
unguroaica de mamă în cap! Probabil că n-a uitat nici înfrângerile primite de la
cei doi chiar în curtea casei părintești pe perioada copilăriei comune cu Ștefan
și a scurtei perioade în care și Vlad a fost oaspete!
Catolicii
sunt vinovați de penetrarea otomanilor în Balcani și de
izlamizarea popoarelor creștine. Este consecința comportamentului lor de pe
întreg mileniu! Desigur că, în loc să-l
slujească pe Dumnezeu cum clamează, sunt stăpâniți de ambiții pământene și vor
să-și impună dominația nu numai peste spațiul ortodoxiei este europene ci și în
întreaga lume! Deci se vede că slujesc altui zeu și nu mai merită să-mi
irosesc cuvintele pe toți cei implicați!
După asasinarea lui
Bogdan Vodă tatăl său, care n-a domnit nici trei ani, Ștefan a fost salvat , crescut și ocrotit la curtea lui Iancu de
Hunedoara. Aici a crescut alături de obrăznicătura și handicapatul de fiu al lui
Iancu care cu timpul a fost
mai mult ungur decât român din cauza educației a mamei unguroaice! Din păcate
acest handicapat, orgolios și egoist fără margini, va deveni regele Ungariei și va face
mult rău neamului românesc și chiar ungurilor! Ciudat este că atât ungurii dar
și românii se
mândresc prostește cu el!
Cât Vlad a fost
ostatec la turci
tatăl și fratele său au fost asasinați cu concursul ungurilor! Aceștia au pus un
cățeluș de-al lor domn în Țara Românească! Deoarece nu mai era important Vlad a
fost eliberat din
Asia Mică. N-a venit direct acasă, conștiința nu l-a lăsat și a participat la
apărarea Constantinopolului asediat și cucerit de turci în 1453 când sultan
devenise chiar Mahomed al II-lea spaima Europei! Acest sultan a primit personal
două înfrângeri usturătoare numai de la doi domnitori români Iancu de Hunedoara
și Vlad Țepeș! Din păcate Șetefan cel Mare la Războieni în 1476 n-a mai putut
să-i servescă ultima înfrângere care ar fi intrat în "Guiness Book" deși chiar
cele două sunt suficiente! După căderea Constantinopolului Vlad Țepeș a poposit un timp la curtea lui Iancu de Hunedoara unde i-a găsit pe
Ștefan cel Mare și Matei Corvin cu care probabil și-a măsurat forțele. Poate că
perdantul de serviciu a fost handicapatul! Poate această perioadă i-a hrănit ura ungurească și
permanentă pe cei doi care-i erau superiori din toate punctele fapt demonstrat
prin faptele lor și prin ceea ce au realizat fiecare dintre cei trei!
Vlad Țepeș
(născut 1431, Sighișoara, Transilvania - eliberat de la Vișegrad în 1476 și
asasinat de boieri pe 14 Dec 1476, București) a
trecut pe la Iancu de Hunedoara pentru a-i cere sprijinul de a recupera tronul
Țării Românești și a pedepsi pe asasinii tatălui și fratelui
său. Dar Iancu avea atunci problema de a salva Belgradul (da capitala Serbiei de azi)
aflat luni de zile sub asediul armatei otomane condusă personal de Mahomed al II-lea. A reușit să penetreze în cetate și să-l
înfrângă pe sultan care a încercat să se sinucidă dar l-au salvat apropiații.
Dar în Belgrad viața era groaznică. Din cauza lipsei de apă blocată de otomani, a
mizeriei, a cadavrelor de oameni și animale căzute și abandonate peste tot, s-au înmulțit
șobolanii care-au răspândit ciuma contactată și de voievod care moare în Aug 1456!
Oare de ce Belgradul și Voievodina (parte din Banatul multimilenar românesc)
este la sârbi și altă parte din Banatul, multimilenar românesc, din jurul
Seghedinului la unguri?
Desigur că Vlad Țepeș, om de acțiune n-a mai așteptat ajutorul și-a recâștigat
singur tronul, iar anul următor l-a ajutat și pe Ștefan să recâștige, fără
vărsare de sânge, tronul tatălui său! Aron Vodă
Din păcate Vlad Țepeș și
Ștefan cel Mare nu s-au înțeles într-o politică comună antiotomană! Ștefan n-a
crezut în Vlad și planul lui care nu se baza pe supunere îndelungată la otomani
până se întremau cele două țări! Dar Vlad nu numai c-a făcut ordine în cinci ani
dar i-a administrat singur o înfrângere dezastruoasă lui Mahomed venit personal
să-l pedepsească! Mult mai grav este faptul că, Ștefan, gândind că Vlad va fi învins și cetățile de
la gurile Dunării vor cădea în administrație turcească, a intervenit
pentru a cuceri cetatea Chilia dar n-a reușit fiind chiar rănit. O va cuceri în
1465 când domnitor era Radu cel Frumos cățelușul sultanului! A fost o acțiune
imorală și inadmisibilă prin care românii agresați de turci dar și de vecinii
noștri s-au omorat între ei! Fapta demonstrează, că la acea dată, Ștefan nu avea
conștiința globală de neam românesc ci privea doar la interesul țării sale! Nu
același lucru pot să-l afirm despre
Vlad, despre care cred c-avea conștiință de neam dar care, din păcate a fost
superficial în evaluarea lui Matei Corvin și a ceea ce ar fi capabil să facă
rău! De aceea a fost sechestrat de handicapat la Vișegrad și astfel Ștefan se trezește
singur în lupta antiotomană care în fapt a fost o pedeapsă pentru ignorarea
alianței cu cel cu care ar fi putut face enorm pentru neamul românesc, cu Vlad
Țepeș!
Conștiința de neam a
avut-o, cu un mileniu și jumătate înainte, Burebista, și Decebal care au și
plătit cu viața. Abia peste 150 de ani, Mihai Viteazu a avut conștiință de neam
și a demonstrat-o faptic, plătind și el cu viața! Dar s-a bazat pe mercenari
străini, pe împăratul hasburgilor,etc. și în plus a fost superficial cu
procedurile și cu oamenii absolut necesari pentru protecția sa! Nici măcar un
soldat n-ar fi trebuit să intre înarmat în camera sa / cortul său! Dar nici unul
din pază n-a avut creier și a lăsat să intre chiar mai mulți mercenari străini
înarmați! Însă pentru acest comportament vina este a conducătorului care a
ignorat complet paza și viața sa care nu mai era a lui ci a neamului!
Pierderea lui Vlad
Țepeș din lupta antiotomană a însemnat enorm pentru neamul românesc. Regret s-o
spun, n-am nici un drept să-l evaluez eu pe marele Ștefan dar cineva trebuie s-o
spună ca neamul să învețe și să nu mai repete la infinit aceleași greșeli din
cauza egoismului exagerat din noi! Această pierdere n-ar fi avut loc dacă
atitudinea lui Ștefan față de Vlad Țepeș ar fi fost cea corectă! Din păcate
chiar Ștefan a contribuit indirect la această pierdere căci ar blocat destinul
neamului! Ștefan a fost superficial și chiar egoist când i-a respins alianța lui
Vlad! S-a produs acest fapt regretabil deoarece nu l-a respectat pe Vlad Țepeș
deși era cu peste șapte ani mai mare, avea o experiență enormă în cunoașterea
personală și evaluarea sultanului Mahomed II din perioada de ostatec. Mai mult,
l-a ajutat să recapete tronul în 1457, și trebuia să-l considere ca pe fratele
său mai mare și mai priceput ca el la acea dată!
Comportamentul lui
Ștefan față de Vlad este vizibil în 1462 când a făcut ca românii din ambele
principate să se bată între ei deși armata otomană era în Țara Românească! Nici
un argument chiar și nici acela că acele cetăți ar fi oricum cucerite de turci nu
trebuia să-l determine pe Ștefan cel Mare să atace Chilia o cetate de la gurile
Dunării! Mai ales că știa că oștenii lui Vlad Țepeș aveau ordin să le apere cu
prețul vieții! Pedeapsa a venit personal pentru Ștefan care se spune c-a fost rănit
grav la
picior în aceste lupte iar consecințele acestei răni le-a suportat toată viața!
L-a tot vindecat, ani de-a rândul, evreul Șmil dar n-a găsit remediul
corespunzător! Dar consecințele principale privesc Destinul Neamului parcă hărăzit să ne omorâm între
noi în timp ce dușmanul comun este în ograda noastră!
Există câteva
imoralități similare (din cauza unor conducători patrioți care au călcat
principii morale pe care nu trebuiau să le încalce) în istoria neamului pentru
care am plătit enorm în jertfe umane și pierderi teritoriale de-am rămas
nesemnificativi în fața tuturor vecinilor azi stăpâni pe aceste pierderi!
Am văzut că prima
bătălie a lui Ștefan a fost o bătălie imorală (singura imorală dar care a fost
ca un postament al unei creații ce putea fi extraordinară în alianță) contra
românilor lui Vlad Țepeș care l-a ajutat să recupereze tronul tatălui său
asasinat de fratele vitreg!
Aron Vodă se
refugiază la polonezi care permanent au încercat să-și pună un cățeluș pe
scaunul Moldovei! La somațiile lui Ștefan, polonezii nu l-au mai ocrotit și a
venit sub aripa handicapatului de Matei Corvin care îl ura pe Ștefan și
intenționa să-l elimine și să-și pună el cățelușul, fie și pe unchiul asasinul!
Ștefan îl avertizează să nu-l mai adăpostească dar ungurul sfidează! Ca urmare
Ștefan face câteva incursiuni în Transilvani, cucerește chiar cetăți și până la
urmă îl prinde pe asasin care primește răsplata! Cu acest prilej i-a dat o
lecție și lui Matei Corvin și chiar din nou și polonezilor!
Ca urmare, Matei
Corvin se decide să-l înlăture pe Ștefan căci nu-i mai suporta imaginea de noul
mare principe al zonei! Astfel cu o armată de români și unguri intră în
Decembrie 1467 în Moldova! Armata lui este zdrobită la Baia de cătrearmata lui
Ștefan și el abia scapă de mânia acestuia dar este grav rănit! Se zice c-a
scăpat de Ștefan datorită unui trădător moldovean!
Aproape două
decenii s-a pregătit pentru momentul de confruntare cu otomanii cărora nu le-a
mai plătit tributul! O armată otomană numeroasă a venit să-l pedepsească în Ian
1475. Bătălia a avut loc la Vaslui sau Podul Înalt unde Ștefan obține o victorie
uriașă care face înconjorul Europei! Dar anul următor vine chiar sultanul
Mahomed al II-lea care învinge la Războieni sau Valea Albă, denumire fiind
urmarea albirii ei de mulțimea oasele celor căzuți în această bătălie! Ștefan se
retrage, reface oștirea și-l obligă pe sultan să facă calea întoarsă! La oastea
otomană s-a adăugat și o oaste din Țara Românească al cărui domnitor Basarab al
III-lea cel bătrân (cunoscut ca Laiotă Basarab) devenise tributar otomanilor
deși și Ștefan l-a ajutat să ocupe tronul! Tot Ștefan îl va detrona și va pune
pe Țepeluș care n-a domnit decât câțiva ani. Din păcate, tronul Țării Românești
a fost așa de instabil încât Ștefan nu s-a putut baza nici pe domnitorii puși de
el! La această instabilitate a contribuit atât otomanii dar și ungurii cu Matei
Corvin! Relația lui Ștefan cel Mare cu Regii Polonezi La acea vreme
Moldova se învecina la nord cu regatul polonez care ocupa o zonă mare din
Regatul lui OM și al lui Burebista! Azi teritoriul se află, din păcate, la
vecinii noștri ultra obraznici ucrainienii a căror istorie începe la Trianon
1920 iar azi au un teritoriu de circa trei ori mai mare ca al nostru dar
jumătate este al nostru! În aprilie 1459 Ștefan l-a recunoscut ca suzeran
pe Cazimir al IV-lea Jagello, regele Poloniei și i-a lăsat un fel de cadou
cetatea Hotinului azi în Ucraina. A promis că se va închina personal când regele
va sosi în regiunea de graniță.
Ca și ungurii și
polonezii s-au purtat foarte urât cu Ștefan și de fapt cu neamul românesc deși
stăteau și stau în gazdă la Burebista! Ei se credeau "șefii de cartier" ai zonei
și doreau ca Ștefan să le jure credință, să fie vasalul lor! Ștefan le cerea
ajutorul contra otomanilor și tătarilor care atacau la comandă iar polonezii
condiționau ajutorul de depunerea personală a jurământului de vasal care era
umilitor cu atât mai mult cu cât venea de la un popor care își zicea și-și zice
creștin! Dar atenție creștin de-al Papei de la Roma!
După
zeci de ani de tergiversări Ștefan este nevoit să meargă la Calomeea (azi în
Ucraina) în Sep 1485 deoarece situația grea a Moldovei. Deși protocolul convenit
a fost depunerea jurământului în cort închis, polonezii la momentul de maximă
umilință au deschis cortul ca mii de polonezi îngâmfați să delireze! În acel
moment oastea otomană (cu misiunea de a-l înlocui pe Ștefan) și munteană dădea
foc Sucevei furioși că cei din Cetatea Sucevei au refuzat să se predea și n-o
puteau cuceri ușor! Ștefan revine de la Calomeea și-i alungă pe invadatori!
Bătălia de la Codrii Cosminului Bătălia a început
de Sfântul Dumitru dar a ținut până pe 30 Oct 1497 într-o zonă împădurită
situată la circa 100 km nord de Suceava, pe teritoriul actualelor comune Voloca
pe Derelui și Valea Cosminului (din păcate azi regiunea Cernăuți, Ucraina).
Oastea Uniunii Polono-Lituaniene comandată de regele Ioan I Albert a pătruns pe
teritoriul Moldovei, sub pretextul unei acțiuni antiotomane având ca scop
eliberarea cetăților Chilia și Cetatea Albă, de sub stăpânirea otomană. Scopul
real era înlăturarea lui Ștefan și instalarea pe tronul Moldovei a lui Sigismund
fratele său.
Ștefan cu răzeșii
lui au zdrobit oastea poloneză-lituaniană și a luat câteva mii de prizioneri. O
parte i-a pus în jug și au arat locul numit după bătălie Dumbrava Roșie datorită
sângelui de creștin vărsat din ambiții poloneze. Apoi i-a pus să semene ghindă
pentru a crește din nou stejarii distruși de oastea voievodului în această
bătălie deoarece a tăiat din ei în așa fel ca să-i prăvălească pe polonezi
ademeniți în acest loc capcană! Se zice că din stejarii crescuți din ghinda
semănată de polonezi a mai rămas doar unul botezat Stejarul lui Ștefan cel Mare
de către localnici Tot ei au construit în apropiere și o cruce pe care scrie Nu
este a mea și nici a voastră, dar este a nepoților și strănepoților noștri, 1497
în ziua de Sf. Dumitru!
Polonezii n-au învățat
nimic din acea lecție! Nu este locul să detaliez comportamentul lor (și al
tuturor vecinilor obraznici) chiar și după ce le-am salvat tezaurul în al doilea
război mondial iar pe al nostru n-am fost în stare cum n-am fost în stare nici
în primul când handicapații trădători de la București l-au dus la ruși!
Către sfârșitul domniei
Ștefan a fost nevoit să accepte șefi pe turci cărora le plătea un tribut și se
comportau de multe ori mai corect decât perfizii de regi creștini și de șeful
lor Papa de la Roma pentru cei din zona catolică (unguri și polonezi)!
Episodul Aprodul Purice În 1991 la
începutul conflictului de pe Nistru, șefii din Chișinău au dat ordin
polițiștilor să nu folosească arme de foc, pentru a nu tensiona şi mai mult
situaţia din zonă. De acest fapt au profitat unităţile paramilitare separatiste
care au declanşat procesul de exterminare a românilor din zonă. Spre exemplu,
poliţistul Valentin Purice considerat fascist român a fost torturat, schingiuit
şi răstignit pe cruce. Apoi a fost împuşcat mortal și pe faţă i-au ars steaua
sovietică. Peste două zile corpul său a fost găsit în apele Nistrului. Avea două
împuşcături în cap, mâinile şi picioarele găurite de cuie metalice.
Înainte cu puțin timp de acest fapt
inimaginabil, eram lângă Palatul Pionierilor din Parcul Tineretului și aud la un
radio discursul patriotard ținut la București de către Grigore Vieru. Din păcate
acesta era "fan" (ca și prea mulți alții) al bulibașei de Chirnogi! În discurs,
printre altele, a menționat cum un polițist Purice, "urmașul" celebrului Purice
apără pământului românesc! Se referea la celebrul Purice care pe câmpul de luptă
i-ar fi oferit spinarea sa lui Ștefan cel Mare și Sfânt pentru a se urca din nou
pe cal de pe care căzuse. Accidentul putea să-i fie fatal deoarece dacă s-ar fi
rănit grav nu mai avea garda sa de soldați fiind înconjurat doar de răniți
neputincioși sau de soldați fără viață!
Reamintesc
că prima confruntare cu otomanii, în care a obținut o victorie răsunătoare la
nivel european, a avut loc la Vaslui 1475 când Ştefan cel Mare s-a decis să nu
mai recunoască suzeranitatea Porţii Otomane și să nu mai plătească tribut anual!
În anul 1486, Ştefan cel Mare și Sfânt a avut ultima sa bătălie cu turcii.
Pentru a-l înlătura pe neînvisul domnitor imperiul a trimis o armată
copleșitoare, instruită, bine echipată și înarmată. Marele Ștefan cu răzeșii lui
a câștigat această bătălie - ultima confruntare cu turcii, epuizat de războaie,
Ștefan a considerat că este mai bine să încheie pace, să accepte suzeranitatea
Porții și să plătească din nou tribut! A fost obligat să renunţe în favoarea
turcilor la cetăţile Chilia şi Cetatea Albă, cetăți de bază în apărarea Moldove.
După această condiție grea a încheiat pace cu Imperiul Otoman și n-a mai avut
nici o bătălie până la sfârșitul vieții din 1504.
Iată un
rezumat al poveștii descrisă de Ion Neculce în O
Samă de Cuvinte!
Ca mai
toate bătăliile sale cu otomanii bătălia a fost foarte grea și a avut loc
la Şcheia, Suceava, pe 6 Martie 1486! În prima
fază Ştefan a fost învins temporar dar a căzut și de pe cal fapt ce putea să-l
coste și viaţa. Neavând cine să-l ajute a stat ascuns câteva ore printre răniţi
neputincioși și printre soldați, din ambele tabere, fără suflare. Deodată apare
miraculos salvatorul Purice care avea funcția de aprod la curtea de la Suceava
și care zice: Doamne, eu mă voi face o moviliță și vino de te sui pe mine și
încalecă. Și s-au suit pe dânsul Ștefan-vodă și au încălecat pre cal. Și atunce
au dzis Ștefan vodă: Sărace Purece, de-oi scăpa eu și tu, atunci ți-i schimba
numeli din Purice în Movilă. Şi au dat Dumnedzeu şi au scăpat amândoi. Şi l-au
şi făcut boier, armaş mare, pre Purece. Şi dintru acel Pureci aprodul s-au tras
neamul Movileştilor, de au agiunsu de au fost şi domni dintru acel neam. Dar şi
aprodzii atunce nu era din oameni proşti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de
boieri.
Despre Ștefan cel Mare
și Sfânt completări la marile lui fapte sunt subiectele:
1.
Planul Milenar al lui Ștefan cel Mare și Sfânt ;
2.
Canonizarea familiei Elenei fica lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Gheorghe Ghe. Borcan
|
