|
Victor Vlad Delamarina, Ăl mai Tare Om din Lume
Satul Mic, Timiș 31 Aug 1870 - 15 Mai 1896 Satul Mic, înmormântat în Lugoj
Trîmbiț, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strâgăt, rîs și ropot...
Șie să fie ? Șie să fie?
Iacă-n târg, minajărie!
O comegie d-a cu fiară
Și-mprejur lumie șî țară.
În căletcă, o măimucă
Baș ca omu mânca nucă;
Alta, blăstămată, șoadă,
Șă țânea numa' în coadă
Ș-alcele, mânca-le-ar focu!
Nu-ș găsau o clipă locu
Cui l-o doborî-n țărînă
Ișia că-i plăceșce-n mînă
O hârcie d-a d-o sută
Fără dă niși o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamțu,
Care-n ghinț îț rupe lanțu?
Să râgea neamțu dă Sandu,
Dară Sandu, fișiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară,
Șî nu să lăsă cu doară !
Strânjie-l! Sușie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dân lume !
Bravo ! - Sandu să trăiască !
Dar, când fu să îi plăcească,
Ișie neamțu: Abăr, frace...
Nu să pringe că-i pă space,
Vrea: că-i pungă și că-i ceacă,
Suta zuitată s-o-facă ! |
Lupi, urși, mâtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chițorani, ariși și vulturi,
Dă prin lume, dîn țînuturi
D-elea gâbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori și șine.
D'apăi l-am văzut anume
P-ăl măi tare om dîn lume,
Care să juca cu leii
Și-i băcea dă-i lua tăți zmeii!
Să loviau fișiorii-n coace:
Șiine-i? Unge-i? Care poace?
Când d-odată, - iacă-amaru!
Sandu Blegia, - tăbăcaru,
Să sufulcă șî tușeșce,
Lângă comegianț să-opreșce.
Gâfăia neamțu a sâlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-țupa, țupa-hopa,
Ș-o găsât nemțoiu popa !
Țânie-l ! lasă-l ! Ia-l dă mână !
Zdup cu neamțu în țărână !
Nu ce joși cu mine, dragă !
Asta, viedz, în cap ț-o bagă !
N-ascult vorbe io șî glume,
Când mi-s io mai tare-n lume !
Ș-adă suta ! ișie Blegia,
Că dă nu-ț fac prav comegia ! |
Victor Vlad Delamarina s-a născut pe 31 Aug 1870, Satul Mic, jud. Timiș care azi îi poartă numele. Părinţii lui Victor au fost Ioan Vlad, învăţător, decedat în 1881, şi Sofia Rădulescu, scriitoare şi muziciană decedată în 1944.
Victor Vlad Delamarina a fost
marinar, ofiţer al Armatei Române după ce-a părăsit Austro-Ungaria, poet,
scriitor, pictor. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în grai bănățean. A
rămas în istorie datorită acestei capodopere! Din cauza sănătății în 1895 îşi ia
concediu de boală nedeterminat şi se întoarce la Lugoj. Degeaba a mers în
staţiunile climaterice din Worishoffen şi Abazzia. A decedat de tuberculoză
prematur în localitatea natală pe 15 Mai 1896 la nici 26 ani dar a fost
înmormântat în cimitirul din Lugoj. Iată și pagina
Wikipedia. Am citit această poezie acum câteva decenii. Îți ridică moralul dacă ești căzut. Are și un profund substrat patriotic. Autorul ne prezintă comportamentul de stăpâni ai șvabilor colonizați în secolul 18 în Banatul nostru de către Imperiul Hasburgic. Pe atunci Banatul cuprindea și Voievodina inclusiv Belgradul, precum și zona Seghedin ambele făcute cadouri sârbilor și ungurilor la 1920 Trianon de către falșii noștri aliați care ne-au mai aplicat și alte lovituri atunci și în 1946!
Să nu uităm că în Aug 1456 românul Iancu de Hunedoara moare de ciumă în Belgrad. Este vorba de voievodul Transilvaniei și Regentul Coroanei Ungare care a spart blocada și a salvat Belgradul asediat luni de zile de către armata otomană condusă personal de Mahomed II, Cuceritorul Constantinopolului la 1453.
Din cauza oamenilor și animalelor moarte și neridicate mult timp dar și datorită lipsei de apă, s-au înmulțit șobolanii purtători de ciumă care se hrăneau din hoituri și care au răspândit boala în cetate!
Colonizarea șvabilor a început în 1718 și s-a făcut în trei valuri. Până la sfârșitul secolului 18 au fos colonizați circa 200000 de șvabi.
Impărăteasa Maria Tereza pe 25 Feb 1763 a emis un decret imperial de colonizare în care decidea strămutarea populației românești și deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor.
Colonizarea Banatului a fost o acțiune pe scară largă, sistematică, plănuită și executată în detaliu. Noi sate, orașe și străzi au fost desenate pe planșetă și reflecta cultura absolutismului în arhitectura și urbanistica epocii.
Scopul a fost depopularea Banatului de români deoarece nu numai c-au fost strămutați/deportați dar la cei care scăpau le mureau copiii pe capete de foame, frig, boli, lipsa de igienă. În schimb fiecare familie de șvabi dădea naștere la foarte mulți copii care ajungeau la maturitate deoarece nu duceau lipsă de hrană obținută din asuprirea și spolierea românilor, proprietarii multimilenari ai acelor locuri!
Similar au procedat hasburgii și ungurii în Transilvania dar și în ținuturile românești cucerite la 1774 și care azi sunt deținute abuziv de Ucraina care le-a primit cadou de la fosta URSS!
Comportamentul de stăpân al șvabilor față de români este prins magistral de Victor Vlad Delamarina care a rămas în memoria noastră datorită acestei poezii. Este o imagine perfectă a bâlciului de acum 200 de ani creionată în graiul românilor bănățeni.
Din păcate, mult timp, n-am știut absolut nimic despre autorul ei și nici majoritatea românilor nu știu!
Cred că
patriotul Victor Vlad Delamarina și măcar această poezie trebuie să fie cunoscută de
elevii români chiar până la terminarea gimnaziului. Eu încerc s-o prezint în acest material.
Delamarina era pseudonimul literal. Străbunicii materni ai lui Victor au fost
Constantin Rădulescu, preot în Chizătău şi Terezia. Bunicul matern al lui Victor a fost Constantin Rădulescu, inginer, avocat şi primar al oraşului Lugoj.
Lugojul este centrul zonei unde a înflorit activitatea corală care s-a răspândit în toată țara datorită celebrului compozitor și dirijor Ion Vidu care a trăit o bună parte în orașul Lugoj unde a și decedat. Ion Vidu este autorul celebrului cântec Ana Logojana care a fost introdus în repertoriul multor coruri din tot cuprinsul țării.
Chizătău are cel mai vechi cor din
țară fiind activ continuu de circa două secole! Întâmplător
sau nu este înfrățit cu cel din comuna mea natală, Dobrești, Argeș!
Înființat în 1902, la nici o jumătate de secol, Corul Dobrești
are performanțe remarcabile: Locul 3 pe țară la Arenele
Romane din București, în 1939 și Locul 2 pe țară
la Craiova în 1943! La conducerea lui
abia se instalase învățătorul și patriotul remarcabil
Nicolae Șetraru fiu de țărani care a devenit învățător prin
intervenția și insistența preotului Ioan Popescu care i-a fost și
învățător! Tot părintele a avut încrederea și curajul să-l pună
dirijor în contra nașului său reputatul patriot și politician Ion
Mihalache care angajase un dirijor specializat din
București! Dar a fost prea arogant și fără respectul cuvenit față de bieții țărani care obosiți de muncă veneau la
repetiții din conștiință!
Performanța corului nostru a fost realizată cu o concurență de zeci de coruri din țară din care unele
conduse de dirijori cu licențe și cu carieră!
Vedeți și povestea hazlie
Salvatorul și ĂMTODL
17 Mai 2022, 24 Noi 2023 Gheorghe Ghe. Borcan
|
