Curtea Domnească din Târgoviște

Curtea Domnească din Târgoviște

Curtea Domnească din Târgoviște

Curtea Domnească din Târgoviște Curtea Domnească din Târgoviște
Curtea Domnească-Wikipedia Mănăstirea Dealu – Wikipedia
Arhitectul Cristian Moisescu și Destinul meu Gheorghe V. Borcan și Ctitoriile Marilor Voivozi

        Curtea Domnească din Târgoviște este un complex de clădiri și fortificații-ziduri ale reședinței unor mari domnitori ai Țării Românești.
        Curtea Domnească este atestată din timpul lui Mircea cel Bătrân,1386-1418, care a mutat aici capitala Țării Românești Capitala fusese la Curtea de Argeș și Câmpulung. Prima fază de dezvoltare și de extindere a fortificațiilor are loc în timpul domniei lui Vlad Dracul, 1442-1447 (asasinat), fiul lui MB, și pe timpul domniei fiului său marele voievod Vlad Țepeș, 1456-1462 (a doua domnie stabilă, asasinat în 1476 după eliberarea de la Vișegrad) De Vlad Țepeș construiește Turnul Chindiei care desigur n-a fost așa la început!
        Începând cu Vlad Dracul turcii obligă pe domnitorii vasali să aibe reședința și capitala la București pentru a fi mai ușor de supravegheat. Câțiva domnitori au mutat din nou capitala la Târgoviște gestul fiind interpretat nesupunere și primul act al luptei pentru independență.
        Primul a făcut-o Vlad Țepeș care de la începutul domniei n-a mai plătit tributul și-a intrat imediat în conflict cu celebrul sultan Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Acesta ajunsese sperietoarea Europei Apusene catolice dominată de papalitate care din interese meschine n-a ajutat pe creștinii ortodocși (din care mai rămăseseră doar românii într-o luptă inegală de 1 contra 20) ușurând cucerirea popoarelor din Balcani și islamizarea lor.
        (Papalitatea și regii (cățeluși cu regatele lor cu tot) au fost complici și coresponsabili de toate consecințele de până azi precum și la cele viitoare! Otomanii au transformat Catedrala Ortodoxă Sfânta Sofia (simbol al Patriarhiei de la Constantinopol și al tuturor creștinilor ortodocși) în Moscheia Sofia iar centru ortodoxiei a fost denumit Istanbul! Cea mai gravă a fost și este exterminarea creștinilor și islamizarea celor care au supraviețuit!  Acest comportament anticreștinesc al creștinilor catolici a fost conform cu obiectivul permanent al Papilor de la Roma de a extermina Ordodoxia și de a catoliciza întreaga Europă și chiar mai mult! Popoarele din Balcani au plătit cu numeroase vieți chiar și după îngenucherea lor și transformarea în pașalâcuri! Mai ales că încercau să scuture jugul otoman! După înfrângerea celor de la sud de Dunăre, foarte mult au plătit două din cele trei țărișoare românești deoarece Transilvania era mai greu de atacat datorită imperiului hasburgic care și-o dorea dar care dorea și pe celelalte două! Toate trei au luptat neunite (plătind un preț mult mai mare din păcate) dar n-au fost îngenucheate și-au continuat această bătălie dezarmantă, aparent fără sorți de izbândă! Românii atacați secole de turci și de tătari, s-au trezit atacați și de armatele unor creștini catolici precum unguri, hasburgi, polonezi! Ulterior au început atacurile slavilor de răsărit, ruși și cazaci slavizați și supuși imperiului țarist! S-a mai adăugat și planurile ascunse ale grecilor (prin patriarhii de la Constantinopol) care-au utilizat pe bulgari și pe sârbi și care deși ocupați de otomani acționau colateral pe obiective personale de ocupare și slavizare a românilor după ce-au făcut-o cu românii de la sud de Dunăre!)
        Ca urmare Vlad Țepeș a atras mânia sultanului Mahomed al II-lea care a eșuat prin tertipurile de a-l ucide. Astfel în 1462 a venit personal cu o oaste de circa 200000 de turci! S-a întors cu aproape jumătate deoarece genialul Vlad Țepeș cu o oaste de circa 20000 de țărani, înarmați, îmbrăcați și hrăniți ca vai de ei, i-a administrat o lecție inimaginabilă și pentru el dar și pentru îngâmfații principi apuseni! Vlad Țepeș și-a riscat viața și a pătruns noaptea chiar în tabăra otomană și puțin a lipsit ca îngâmfatul sultan să se alăture cu capul celor aflați în țepele pe care le-a văzut pe zidurile Curții Domnești de la Târgoviște!
        Dar s-a găsit un handicapat care l-a sechestrat 14 ani și care a făcut mult rău ungurilor dar și creștinilor ortodocși, mai ales românilor. Este vorba de Matei Corvin, 1458-1490, fiul voievodului român Iancu de Hunedoara și al unei unguroaice care, în creierul lui, a sădit ura față de români! După bătălia cu Mahomed II, Vlad Țepeș s-a dus să discute despre lupta antiotomană. Dar în loc să contribuie la luptă, handicapatul l-a sechestrat executând porunca Papei al cărui cățeluș era! La ținut prizionier 14 ani la Vișegrad, o cetate situată pe o insuliță de pe Dunăre, lângă Budapesta. aceasta s-a numit Carpis (de la comunitățile de daci Carpi) pe vremea lui Burebista care a domnit în perioada 82-44 îen fiind asasinat! A fost cel mai mare rege al neamului românesc care a unificat pe geți, traci și daci, întemeind cel mai mare regat din spațiul european. Era de circa 10 ori mai mare față de ce ne-a mai rămas în ultimile două milenii de somn, inconștiență, trădare, lașitate, etc.!
        Perioada maximă de dezvoltare a Curții Domnești din Târgoviște este pe domnia lui Matei Basarab care locuiește aici în perioada 1632-1654. El dublează grosimea zidurilor, reface șanțul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel care a domnit doar doi ani 1583-1585 și a fost asasinat! Petru Cercel sfidează Poarta Otomană mutând iar capitala la Târgoviște! În acești doi ani a făcut minuni urbanistice greu de imaginant în țările răsăritene!
        (Zeci de ani fusese prin marile centre europene și mai ales la Curtea regilor Franței, a celebrei Caterina de Medici care l-a apreciat mult împreună cu fiul ei Henric al III-lea rege al Poloniei (1573-1574) și apoi al Franței, 1574-1589. Acesta l-a recomandat sultanului Murad al III-lea,1574-1595, ca fiind vărul său! A fost asasinat la intrigile lui Mihnea Turcitul (care s-a islamizat, fiul domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și al italiencei catolice Ecaterinei Salvaresso) care a fost detronat de el și care la rându-i l-a detronat cu intrigi dar mai ales cu bani mulți recuperate de pe spinarea bieților români majoritatea clăcași , slugi la boieri și la stareți de mânăstiri, fără carte și fără un petec de pământ!)
        Dar peste o jumătate de secol, la porunca Înaltei Porți (crezând că va preîntâmpina revoltele unor domnitori ai Țării Românești) domnitorul Gheorghe Ghica (1659-1660) începe distrugerea Curții Domnești din Târgoviște, demolează palatul, etc.
        Dar domnitorul Constantin Brâncoveanu, 1688-1714, alege ca reședință de vară Curtea Domnească din Târgoviște. Este ultimul domnitor care locuiește aici. Cu încuviințarea otomanilor el reface Curtea Domnească, reface și dezvoltă palatul voievodal, biserica domnească iar în afara zidurilor (în numitul Parc al Chindiei) construiește două dependințe ale palatului numite Casa iazagiului (scribillor regali) și Casa coconilor (copiilor de domn). Ca urmare a intrigilor unor familii rivale din țară, Cantacuzinii, domnitorul Constantin Brâncoveanu, refuzând islamizarea sa și a familiei sale, a fost asasinat la Istanbul împreună cu cei patru băieți ai săi! A fost un spectacol public la care au participat reprezentanții marilor puteri europene care mai trebuiau să și aplaude de creștine ce sunt țările lor! Iar urmat la tron Ștefan Cantacuzino, 1714-1716 ultimul domn zis pământean deoarece neamul Cantacuzinilor se pretind a fi urmașii Împăraților Bizantini, majoritatea greci!
        După acestă nouă perioadă de înflorire, odată cu martiriul voievodului canonizat și cu mutarea definitivă a capitalei țării în București, zidurile încep a se deteriora. Curtea domnească a fost și incendiată de mai multe ori, etc! A urmat un cutremur de pământ care a afectat grav ce mai rămăsese din ruinele incintei fortificate. Unele reparații au mai fost făcute de către domnitorul Grigore al II-lea Ghica între anii 1748-1752 însă de proastă calitate căci boltnițele palatului se surpă în 1785.
       După instaurarea regimului de ocupație sovietică, după evacuarea armatelor din 1958 (România fiind singura țară care a reușit această performanță), țara începe să revină către făgașul normal. Înlătură din structuri slugile, alogeni notorii, ale regimului de ocupație,etc. S
e înființează Direcția Monumentelor Istorice-DMI care are ca obiectiv protejarea și restaurarea patrimoniului istoric național. Astfel începând cu anul 1961 începe un mare șantier de reconstrucție al Curții Domnești din Târgoviște care s-a desfășurat în prima fază pe durata a peste 10 ani!
        Întâmplarea face c-am participat direct la această fază descrisă la subiectul arhitect Cristian Moisescu! În perioada 1965-1969, circa 1.5 ani am locuit chiar pe șantier, în incinta Curții Domnești pe locul unde după 1990 s-a reconstruit din temelii Casa Mitropolitului Dionisie Lupu transformată în Muzeu al Tiparului și Cărții! Trebuie spus că mitropolitul l-a uns dom pe Tudor Vladimirescu (asasinat de eteriștii greci la Târgoviște ca și fostul președinte Nicolae Ceaușescu ciuruit cu sute de gloanțe în ziua Sfântă de Crăciun 1989), s-a refugiat la Brașov, a revenit în Țara Românească și a fost Stareț la Mânăstirea Dealu!
        În 1968, la 17 ani, circa o lună am fost șeful neoficial al acestui șantier, sarcină de care m-am achitat nesperat de bine față de arhitect și de tata care era managerul șantierului! Tata se ocupa de contracte cu terți, magazie, contabilitate, ștate de plată, salarizare, casierie, muncitori, etc.! Și avea doar cinci clase primare! Întâmplarea face că această muncă a mai făcut-o pe șantierul de restaurare a Bisericii Densuș, Hațeg dar și pe șantierul de restaurare a complexului de la Mânăstirea Cozia, ctitorită de marele voievod Mircea cel Bătrân!

Clădirile din incintă

Palatul domnesc

        Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului și succesorului său la domnie Mihail I.
        Petru Cercel în 1584 termină o amplă fază de refacere a palatului existent. În partea de sud a acestuia, la mică distanță, construiește un altul nou. Noua clădire avea trei nivele, pivniță, parter și etaj. Parterul avea 10 camere printre care cancelaria domnească și anexele. Etajul, complet separat de parter, servea drept dormitoare ale familiei domnești. Accesul la aceste dormitoare se făcea printr-o scară exterioară plasată pe fațada de vest. Un coridor închis făcea legătura dintre palat și Biserica Mare Domnească. Această transformare a curții domnești a fost remarcată și admirată de doi călători occidentali Jaques Bongars și Franco Sivori care fac descrieri amănunțide despre cele văzute.
        După Constantin Brâncoveanu, Palatul și Curtea Domnească sunt părăsite și la mijlocul secolului 18 ajung ruine.
        Aspectul actual este urmarea primei faze de restaurare începută în 1961!


Turnul Chindiei

       Monument de referință pentru Târgoviște, a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș în jurul anului 1460. Rolul acestui turn era probabil acela de punct de observare la mare depărtare.

Biserica Mare Domnească

       Biserica Domnească este ctitoria voievodului Petru Cercel după modelul bisericii mitropoliei din oraș însă de dimensiuni mult mai mari fiind, la data construcției, cea mai mare clădire religioasă din Țara Românească. Pictura, păstrată și în zilele noastre, este realizată integral între anii 1696-1698, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conținând cea mai amplă galerie de portrete de domnitori munteni.

Biserica Sfânta Vineri

       Numită și Biserica Mică Domnească, monument arhitectonic datând din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Țara Românească. Este ctitoria lui Vlad Călugărul și a soției sale Smaranda.

Casa Domniței Bălașa

       O inscripție conține data 1650 se datorește transformărilor făcute de N. Brătescu la 1852, prilej cu care s-au adus pisania de piatră a jupânului Manea Clucer, pisania încastrată pe fațada sudică a casei. Această construcție are camere liniare precum chiliile mănăstirești. Sunt 4 încăperi dispuse în șir, cu bolți și pardosite cu cărămizi, armonios concepute, dar modeste și care emană simplitate. A fost construită de Bălașa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere și înbunătățire aduse Bisericii Sfânta Vineri, în apropierea căreia de altfel se și află. Scopul inițial era acela de casă de oaspeți și azil pentru săraci. Clădirea există și în zilele noastre fiind bine conservată. Casa Bălașa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului.

Alte construcții

       Urme ale Bisericii vechi construită de Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domnești.
       Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului Parc al Chindiei, al orașului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomița până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare.
        Baia domnească, descrisă de către Paul de Alep, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului.
         Foișorul, a cărui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface constconstrucția, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă și recreere pentru cel ce se plimba prin parc. În ziua de azi nu se mai păstrează decât temeliile și câteva coloane și capiteluri în Lapidarium.

Hărți cu Zona Târgoviștei și cu amplasamentul Curții Domnești
 
 
 
 
Biserica Domnească este ctitoria voievodului Petru Cercel
Urmele primei Biserici Dommnești ctitoria lui Mircea cel Bătrân
Biserica Sfânta Vineri de la Răsăritul Curții Domnești
       Zona de Răsărit a Curții Domnești: Clădirea Doamnei Bălașa, stânga, Biserica Sfânta Vineri, Casa Dionisie Lupu care găzduiește Muzeul Tiparului și al cărților vechi de la începuturile tipăriturilor.
        Casa Lupu a fost  ridicată la 1803 pentru Dionisie Lupu pe atunci starețul Mănăstirii Dealu. În 1919 ajunge mitropolit. În 1921 se alătură revoluției lui Tudor Vladimirescu pe care-l unge guvernator al
Țării Românești. Ca urmare a intervenției turcilor fuge la Brașov pierzându-și postul de mitropolit prin impunerea forțată a altuia. Prin 1827 îl regăsim din nou stareț al Mănăstirii Dealu!
        Casa s-a distrus cu timpul dar în 2008-2010 este reconstruită și dedicată muzeului! Refacerea a fost superficială deoarece după un timp s-au trezit cu ploaia peste lucrurile rare și desigur foarte valoroase, unicate,găzduite de muzeu!
        Pe locul ei, spre Biserica Sfânta Vineri era corpul de clădire cu biroul șantierului, o cameră de dormit și magazia care au fost dărâmate. În perioada 1965-1969 cât am fost angajat plus întregul ultim an de liceu 1968-1969, grație arhitectului eu am locuit în camera de lângă birou iar tata în camera biroului!
       Tata a fost chemat de pe șantierul Cozia să-i fie secund arhitectului Cristian Moisescu! Ca urmare în perioada liceală, 1965-1969, am locuit circa 1.5 ani pe șantier la 20 de metri de Casa Doamnei și de Biserica Sfânta Vineri! În această perioadă am muncit verile ca muncitor necalificat, total circa 7 luni!
        Arhitectul Cristian Moisescu, cu soția Ema și fica Cristina (care s-a născut aici) a locuit circa 10 ani în Casa Doamnei Bălașa!
       Biserica Sfânta Vineri care a fost renovată după 1961. Muncitorii au găsit o ladă mare plină cu acatiste foarte vechi care i-au amuzat bine. Din acestea vedem cât de mare ne este credința pe care o tot  clamăm! Mulți au plătit preotului pentru tot felul de prostii pentru care ar trebui să facă ceva penitență în Iad!
Ruinele Băii Domnești
 
Poarta Curții Domnești, vedere din interior spre stradă
 
Vedere din stradă a Intrării în Curtea Domnească
       Falnicul turn, reper unic al orașului Târgoviște numită cândva, chiar de străinii care au vizitat-o, Florența Țării Românești! A fost construit de marele domnitor Vlad Țepeș, 1456-1462, despre care noi și străinii cunosc numai falsuri aruncate prin lume de toți dușmanii neamului românesc.
       A fost închis 14 ani la Vișegrad de către un handicapat, cățelul Papei, la porunca celui ce se credea și se crede unicul / primul reprezentant pe pământ al lui Dumnezeu! Nu le-a păsat de invazia islamicilor asupra Europei! La circa un sfert de veac de la moartea handicapatului, la Mohaci 1526, ungurii primesc pedeapsa divină: Pașalâcul!

       Sunt singurul român care m-am urcat de sute de ori pe terasa Turnului Chindiei. Nici măcar Vlad Țepeș n-a avut timp de așa ceva! Cred că m-a depășit doar Matei Basarab, domnie 1632-1654, deoarece a locuit 22 ani în Curtea Domnească!
       Un tronson de zid al Curții Domnești după protejarea de după 1961. Majoritatea zidurilor erau îngropate în pământ deversat de inconștienți de-a lungul timpului dar și datorită naturii.  Sute de basculante de aici au fost duse către râul Ialomița. După operația de dezgropare a unui zid s-a înlăturat tot pământul din interiorul zidului și tot ce era deteriorat,etc. Locurile devenite mici caverne au fost plombate cu mortar pe bază de ciment și cu piatră de râu de mărimea adecvată. Vedem că deasupra zidului este o copertină de protecție. Este pe bază de mortar cu ciment în care au fost inserate lespezi mari și sănătoase sau piatră întreagă și sănătoasă de râu. Se vede eroziunea de după circa 5 decenii! A fost afectată mai mult zona mortarului (care depinde de cantitatea de ciment alocat și se făceau economii) cât și unele pietre nu tocmai bine alese sau sunt din cele plate rezultate prin spargere care nu aveau duritatea maximă!
       La 17 ani, în vara lui 1967, personal am aplicat câteva zeci de metri de copertină. Eram șeful neoficial al șantierului datorită unei împrejurări legată de evacuarea insulei Ada Kaleh care urma să fie înghițită de barajul de la Porțile de Fier! Aveam în subordine doar trei femei țigănci din care Maria cea mai vrednică și cea mai cinstită  care m-a ajutat enorm să mă achit de sarcinile. Cea mai importantă a fost încărcat / descărcat mașini de cherestea din gară pe șantier care ne-a luat o noapte întreagă!
       Cea cu copertina mi-am depășit atribuțiile de muncitor necalificat și m-am autodeclarat meșter zidar! La întoarcerea șefilor și muncitorilor am scăpat nechelfănit deoarece i-am salvat de penalizările cu cheresteaua! Dar și copertina era nesperat de bună numai c-am irosit cam mult mortar care-mi tot cădea de pe zid! Dar Maria le-a făcut pe celelalte să-și țină gura căci o știau de bulibașă șefă!
       Vedere din Turnul Chindiei. Imediat în stânga se văd ruinele băii domnești, în dreapta în zona paravanelor de sticlă, la subsol este vestita Camera Călăului. Palatul este ruină deoarece Poarta Otomană a dispus distrugerea totală, au fost și incendieri repetate,etc. Casa Domnei Bălașa, Biserica Sânta Vineri și   Biserica Domnească, au rezistat dar au fost restaurate de câteva ori.
 
       Biserica Domnița Bălașa din strada Sfinții Apostoli, București. Este dedicată memoriei și calvarului ficei lui Constantin Brâncoveanu. Este poate unica biserică unde nu se fac înmormântări. Aici odihnește domnița!
       O coincidență, familia arhitect Cristian Moisescu (din 1961, șeful șantierului Curtea Domnească Târgoviște) și-a construit locuința pe această stradă din București
.
Domnița Bălașa (1693-1752) Monumentul din Biserica Domnița Bălașa, Sfinții Apostoli 60
Petru Cercel, 1583-1585 Turnul Chindiei restaurat

Vasile Cârlova, Ruinele Târgoviștei

O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
În ce mărime naltă și voi ați strălucit,
Pă când un soare dulce și mult mai fericit
Își răvărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot ați înnegrit!
Din slava strămoșască nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Ș-în vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-ațintător,
Acum de spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...
Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut,
Când ochiul vă privește în liniștit minut:
De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți.
Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți
Cum cele mai slăvite și cu temei de fier
A omenirei fapte din fața lumei pier;
Cum toate se răpune ca urma îndărăt,
Pe aripile vremii de nu se mai arăt;
Cum omul, când să fie în toate săvârșit,
Pe negândite, cade sau piere în sfârșit.
Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc
A voastră dărămare pe gânduri să privesc,
Decât zidire naltă, decât palat frumos,
Cu strălucire multă, dar fără un folos,
Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,
La adăpost aleargă când vede vijălii,
Așa și eu acuma, în viscol de dureri,
La voi spre ușurință cu triste viu păreri.
Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,
O Patrie a plânge cu multă jale cer.
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;
Voi sunteți de cuvinte și de idei izvor.
Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,
Când noaptea atmosfera întunecă de tot,
Când omul de necazuri, de trude ostenit
În liniștirea nopții se află adormit,
Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,
La voi fără sfială viu singur lăcrămând
Și de vederea voastră cea tristă însuflat
A noastră neagră soartă descoper nencetat.
Mă văz lângă mormânt al slavei strămoșești
Și simț o tânguire de lucruri omenești;
Și mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut.
....................................................................
Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns
Și a huli viața în stare m-au adus.
...................................................................
Deci priimiți, ruinuri, cât voi vedea pământ,
Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci la vederea voastră se simte spăimântat!

        Vasile Cârlova (Buzău 4 Feb 1809 - 18 Sep 1831, Craiova) a fost ofiţer patriot român care cu doar cinci poezii a intrat în Istoria Literaturii Române a lui George Călinescu introducând în literatura română tema preromantismului european. Poezia cu titlul de mai sus este un omagiu jertfei poporului român condus în vremea marilor voievozi fără de care nu mai existam. Cele mai importanți conducători au fost în zona Țării Românești-Muntenia. Din Argedava-Muntenia s-a ridicat o mare conștiință, Burebista cel mai mare rege al Neamului Românesc care a creat cel mai mare regat din Europa de circa 10 ori mai mare decât țărișoara de azi pe care, din inconștiența acestor generații apatride, riscăm s-o pierdem și să pierdem ultimul bastion de rezistență al acestui neam demn și foarte mare milenii de-a rândul! Târgoviștea a fost un punct important de rezistență al neamului începând cu marele Vlad Țepeș, care la numai șase ani după belgrad 1456, a fost al doilea voievod român care a zdrobit oastea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului care a început practic cucerirea și izlamizarea popoarelor creștine din Balacani! Desigur cu contribuția directă sau indirectă a politicii papalității și a cățelușilor papilor-regii țărilor catolicizate! Ultimul vers din poezie se referă probabil la Mahomed II care (după câteva luni de hărțuială, cu armata de circa 200000 soldați instruiți permanent și înarmați la zi, redusă la jumătate de circa 20000 de țărani din jurul lui Vlad Țepeș) a făcut calea întoarsă cu nasul tot mai mic! Din păcate Vlad Țepeș s-a dus la handicapatul de Matei Corvin (cățelușul Papei) care la ordinul stăpânului în loc să-l ajute în lupta antiotomană la sechestrat 14 ani în Cetatea Vișegrad de pe o insuliță de pe Dunăre și de lângă Budapesta! Deși repet, în această perioadă handicapatul s-a năpustit cu oastea (formată și din mulți români transilvăneni) și asupra Moldovei condusă de marele Ștefan cel Mare și Sfânt! Desigur tot la ordinul papei. La același ordin s-a supus și regele Cazimir al III-lea al Poloniei (slave dar catolicizate) și fiul său! Toți trei au primit câte o lecție usturătoare de la Ștefan numit de către papă Cavalerul Creștinătății atacat pe la spate, fără frică de Dumnezeu, de politica papală care a contribuit direct sau indirect la izlamizarea popoarelor creștine din Balcani!

8 Noi 2023     Gheorghe Ghe. Borcan